Opinii despre Ruși

 

Vasile Popovici, prof.univ, Univ.de Vest din Timisoara:

Aș vrea să spun pe scurt o mică poveste, pe care o voi povesti pe larg în altă parte, dacă mai apuc.

Se intimpla la Lisabona, acum vreo șapte ani, cind eram ambasadorul Romaniei acolo, Ea, prințesă rusoaică, Maya (foto1)să-i spunem, a fugit de teroarea comunistă, s-a stabilit în Occident, unde a lucrat pentru cele mai mari case de modă. S-a pensionat de la Channel și s-a stabilit în Capitala Portugaliei. După căderea URSS, s-a dus în vizită la Moskova, unde a fost urmărită și cât pe ce să fie omorâtă de serviciile rusești.

Din vorbă în vorbă aflu că e putinistă. ! Îngheț ! Dar cum e posibil, Maya dragă, e un KGB-ist, iar serviciile rusești erau să te omoare?!

Răspunsul ei m-a uluit:
“Ce contez eu? Contează doar Maika Russia, măreția ei eternă, iar el ne-o redă!”

Am înțeles atunci cu oroare, stare niciodată atenuată până azi, că nu e nimic de făcut cu oamenii ăștia, nici măcar cu unii din cei mai buni și mai aplecați spre artă, cum era ea. Fericirea himerei pe care ei o nutresc se va alimenta pentru totdeauna pe seama nefericirii și aservirii tuturor din jur.

Există la rusul de rând o nebunie care-i arde pieptul, dincolo de orice rațiune și sentiment uman : măreția monstrului ce s-a întins peste lume și nu încetează să se întindă nici după ce a nimicit o sută de milioane de oameni în numele comunismului iar acum o face în numele dreptului rusesc la „siguranță” și spațiu vital.

Rog pe toții umaniștii și literații și iubitorii de artă ai lumii să aibă o clipă de reflecție asupra rusofiliei ce ne vine prin cultură. O spun ca fiind unul care-l plasează pe Tolstoi deasupra tuturor. Dar care nu-și face nici cea mai mică iluzie.

 Mihail Saltîkov-Șcedrin:

Dacă aș adormi, trezindu-mă după o sută de ani, și m-ar întreba cineva ce se întâmplă în Rusia, aș răspunde fară sa clipesc: beție și jafuri.

 Ivan S. Turgheniev:

Rusul este cel mai mare și mai obraznic mincinos din întreaga lume.