ACUM STAU PRIVESC LA LUNĂ

Acum stau privesc la lună,

Și la timpul ce-a trecut,

La mândruța mea cea bună,

Care demult... m-a iubit.

Și acuma mă iubește,

Cu toate ca-m îmbătrânit,

Eu cred că mă mai dorește,

Că nu m-a văzut de-mult.

Nici eu nu mi-o scot din minte,

Gânduri multe încă am,

Îmi aduc cu drag aminte,

Cum frumos o dezmerdam.

Și vorbeam numai de drag,

Despre ea și despre mine,

Pe al nostru fain meleag,

Cum facem să fie bine.

Dar acum am îmbătrânit,

Doar de vorbit suntem buni,

Nu ne arde de iubit,

Stăm pe gânduri și aduni.

În gând clipele frumoase,

Ce le-am petrecut demult,

Și serile drăgăstoase,

Când eram neântrecut.

În a face cei frumos,

Totul cu mare placere,

Nu mai este cum a fost

Nu mai este...nici putere.

Si uite așa privesc la lună,

Și la cerul înstelat,

La nevasta mea cea bună,

Care mă așteaptă-n pat.

Autor: Nelu Danci