Adriana Vitan Balint: “Asta e pe scurt, tot ce se întâmplă zilele astea în România. O mânăreală de 2 bani”

 

Hai să vă spun o golănie pe care o știu absolut toți angajatorii: când vor să dea afară oameni aflați sub contract și să reangajeze fără sa ii doară capul cu conflicte de muncă și procese pierdute prin instanțe, desființează direcția, departamentul, postul, chiar compania și reînființează alta. Golănia asta se numește restructurare și o știu absolut toți, unii îi spun rebranding, ca să sune mai frumos.

Bineînțeles că și cei de la stat știu “ingineria” asta, dar preferă să se dea fete mari, se gândesc că suntem toți niște proști și ne curge scuipat din gură.

Ne arată nouă cum fac ei reformă și reduc, chipurile, cheltuielile la stat, dând afară mii de oameni ca să ne închidă ochii si sa credem că nu numai noi muncim sa le plătim hoțiile care au dus la deficit. Numai că miile de oameni dati afară vor câștiga în instanță procesele și se vor reîntoarce la muncă pe fix același post și același salariu, ba li se mai dau și salariile din urmă, pe perioada când au stat acasă, ani de zile.

Așa că, nu vă mai lăsați păcăliți când vedeți virginele de la mediu, externe, economie, și în general, tot guvernul degrabă vărsătoriu de sânge, cum se luptă el cu sistemul si reduce, sanchi, cheltuielile.

Nu se luptă nimeni cu nimic; sunt doar mână-n mână toți, puși pe sărăcit populația și vândut ultima vacă de muls: companiile de stat care aduc profituri de miliarde la preț de nimic. Servesc doar stăpânii care i-au pus cu mâna la conducerea țării.

Asta e pe scurt, tot ce se întâmplă zilele astea în România. O mânăreală de 2 bani menită să ne întoarcă portofelul (a câta oară?) ca să se mai vândă aproape moka și ce mai e de vândut, în timp ce ne arată capra vecinului, aia cu restructurarea posturilor la stat.

Altfel, ce sens ar avea ca un prim-ministru al unei țări să apară în presa străină și să spună, fără să îl întrebe nimeni, că România e în pragul incapacității de plată? Numai un trădător face asta. Se numește Bolojan. Asta în timp ce, cu numai 3 luni în urmă, în pragul aceluiași colaps economic, a angajat România, pe vremea când era interimar la Cotroceni același trădător, la cheltuieli de 40 de miliarde de euro pe înarmare, pe credit. Credit la dobânzi mari, ca orice țară aflată în pragul junk-ului, se înțelege.

Autor: Adriana Vitan Balint