Ce învață elevii ruși despre Basarabia și România?

                                                          de Gheorghe Pârja

De la început, spun că nu voi comenta sistemul de învățământ din Rusia din simplul motiv că nu-l cunosc. Dar scriu ce am aflat, din surse credibile, despre ce învață elevii ruși despre Basarabia și România. Mi s-a părut o idee ingenioasă, abordată de colega Florentina Grigore, citând o analiză făcută de Radio Chișinău pe această temă. Chiar, ce învață elevii ruși despre Basarabia și România? Este vârsta când se cristalizează informația, se rotunjesc convingerile cu care rămâi toată viața. Că așa se spune: așa am în­vățat la școală! Puțini sunt cei care își strămută părerile, își reașază cunoștințele dobândite la clasă. Aici mă reazim pe o poveste trăită de mine.

În prima mea călătorie în Basarabia, în anul 1991, am făcut un popas într-o așezare de dincolo de Prut. Am intrat la magazinul sătesc, să văd ce se vinde acolo. Un sătean mă întreabă de unde vin? Când îi spun că vin din România, omul s-a răzvrătit, amintindu-și ce au făcut jandarmii români în Basarabia după 1918, când teritoriul dintre Prut și Nistru a revenit la Patria-mamă. Lucruri mai puțin lăudabile, spunea omul. Cine ți-a spus dumitale asta? – am întrebat. Așa am învățat la școală!, îmi spune omul în ușa prăvăliei. Evident, la școala sovietică. Am încercat, dar nu am reușit să-i schimb părerea. Omul meu basarabean a rămas cu exagerările lui. Pentru că așa a învățat la școală.

Să revin în actualitate. Manualele de istorie din liceele rusești, scrise sub îndrumarea consilierului lui Vladimir Putin, prezintă Republica Moldova ca un teritoriu rusesc, cu legitimitate redusă ca stat suveran. Nici România nu are o imagine mai bună. Elevii învață din manualele oficiale de istorie că Republica Moldova este expusă influențelor externe ostile. În paginile acestor manuale, integrarea Basarabiei în Imperiul Țarist (1812) și în Uniunea Sovietică (1940) este prezentată drept act de reîntregire istorică, în condițiile în care Republica Moldova este considerată pământ rusesc. Evenimentele din 1940 sunt descrise ca o revenire în componența Rusiei, evitându-se complet calificarea juridică de ocupație militară în urma acelui ultimatum din 26 iunie 1940.

Formarea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești este explicată ca rezultat al Unirii Basarabiei cu Republica Autonomă Moldova, parte a R.S.S. Ucraina. Este ideea unei construcții artificiale, impusă de stăpânitor. Manualele scriu că în anul 1991, locuitorii din Găgăuzia și Transnistria ar fi votat pentru păstrarea Uniunii Sovietice, în contrast cu refuzul locuitorilor din Chișinău. Se vede limpede că narațiunea rusă despre proiectele separatiste ale celor două provincii se potrivește ca o mănușă cu tendințele actuale ale Rusiei. Dar se dorește și subminarea autorității guvernului de la Chișinău și se omite intenționat un fapt esențial, acela că referendumul din martie 1991 a fost organizat ilegal în regiunile amintite.

Este criticată orientarea pro-europeană a Republicii Moldova, care, vezi Doamne, ar fi o sursă de instabilitate politică internă, fără a recunoaște că este o șansă pentru modernizarea democratică. Aceste în­vă­țături pregătesc tinerii ruși să fie de acord cu ideea unor viitoare conflicte sau cu intervenții militare în fostele republici sovietice. Analiza la care se referă Florentina Grigore subliniază că manualele rusești oferă o imagine negativă a României, fiind învinuită că duce o campanie naționalistă de reîntregire a Basarabiei cu Țara. Unirea din 1918 este considerată drept ocupație, ocolind adevărul istoric al votului din Sfatul Țării pentru Unirea cu România, în contextul prăbușirii Imperiului Țarist. Autorul de manuale, consilierul lui Putin, apreciază: „În această logică, orice apropiere între Republica Moldova și România este considerată ilegitimă și periculoasă. Această prezentare răspunde unei strategii narative menite să delimiteze identitar Moldova de România și să cultive percepția unei entități moldovenești separate, tradițional pro-ruse.”

Rusia dorește să rescrie istoria. Pentru istoricul rus, reunificarea Germaniei a fost o anexare a RDG de către Germania Federală. Evident că nu acesta este adevărul. Cu asemenea viziuni înțelegem mai bine și războiul din Ucraina și alte proiecte stranii pe care le flutură Rusia. Da, școala îi învață pe elevii ruși cum dorește puterea de la Kremlin să arate lumea din împrejurimi. Vedeți, domnilor oameni politici români, de ce trebuie ca elevii noștri să învețe istorie? Istoria bazată pe documente și pe argumente. Despre psihologia românilor privind relațiile dintre Rusia și România, istoricul Ioan–Aurel Pop, președintele Academiei Române, mi-a spus o snoavă. Doi români discută și nu știu dacă rușii sunt pentru noi prieteni sau frați. Răspunsul era că nu pot fi decât frați după un principiu simplu: prietenii ți-i alegi singur, frații ți-i dă Dumnezeu.

Cu asemenea „frați” pe capul nostru, cel puțin de la 1700 încoace, nu prea am avut multe momente de odihnă și nici multe alternative de ales. Avem nevoie de o stare de veghe. De aici începe o altă poveste adevărată. Care trebuie învățată în școlile noastre la lecțiile de istorie.