Comemorarea poetului Petre Got

Am participat duminică,17 august 2025, la un eveniment ce capătă semnificația întoarcerii ființei la rădăcini - comemorarea poetului Petre Got în satul său natal, Deseștiul multiubit. Satul maramureșean de care era atât de legat, și mândru de originea sa neaoșă, este reprezentat metaforic în lirica sa, de cunoscutul autor, pe linia unei tradiții lirice tipic transilvane, de la Coșbuc, Goga, Cotruș, la Ioan Alexandru confrate liric cu Petre Got.

Liturghia de pomenire și Parastasul s-au desfășurat în biserica greco-catolică din Desești, o bijuterie arhitecturală în lemn, în stil maramureșean, în prezența membrilor comunității, bărbați și femei, rude cu autorul, oameni mândri și demni, și cu prezența câtorva prieteni ai poetului și ai familiei sale.

Venită din București la casa natală a lui Petre Got, familia poetului, prof. dr. Miorița Got și universitarii Monica și Dominic Negrici cu micuța lor fiică, Iunia, au pregătit cu delicatețe și emoție ceremonia de pomenire și întâlnirea emoționantă cu comunitatea și cu prietenii or ș ai celui comemorat. Preotul Petru Moiș a oficiat pios și exemplar ceremonia religioasă iar în predica sa, a desprins cu subtilitate, din evanghelia zilei, elemente de înțelepciune biblică ce dau sensuri profunde existenței, și de practică a vieții spirituale.

Au participat senatorul Gheorghe Mihai Bârlea, cunoscut autor el însuși și prieten poetului, prof. Andrei Făt, consătean și prieten, prof.dr. Terezia Filip, critic literar, prof. dr. Lucia Ileana Pop, și mulți alții, care au evocat aspecte ale personalității și ale poeziei lui Petre Got din cele peste 16 volume publicate antum, și aspecte din amintirea prezențelor sale estivale în comunitatea natală unde venea însoțit adesea de poeții prieteni de generație, între care, Gh. Pituț, Cezar Baltag și alții. Și chiar Nichita Stănescu a avut un prim popas în curtea casei din Desești a lui Petre Got – O doamnă de acolo își amintește cum, copilă fiind, a fost ținută în brațe de Nichita Stănescu, o alta spune cum pe când era de nici 10 ani, vedea uneori vara curtea casei lui Petre Got „plină de domni scriitori veniți din București” iar mama poetului îi servea ceremonios. Mulți săteni din Desești știu că poezia a poposit în satul lor, în urmă cu circa 45-50 de ani în curtea casei lui Petre Got și a inițiat și creat acolo o tradiție care face și azi faimos satul lor.

Toți vorbitorii au remarcat valoarea lirică certă și trăsăturile de personalitate care îl disting pe Petre Got în peisajul literar românesc, ca poet, ca redactor timp de peste trei decenii la revista Viața Românească, ca director de revistă, ca om. Vorbitorii au relevat caracterul de-o verticalitate exemplară al poetului, intransigența cu sine, sobrietatea și spiritul prieteniei, iubirea de locurile natale, condiția sa de înaintemergător al poeților maramureșeni. Petre Got a fost integrat în categoria poeților șaizeciști și neomoderniști iar lirica sa în ansamblul ei, dincolo de marile teme care dau valoare poeziei din totdeauna, a fost apreciată ca o subtilă cale simbolică și metaforică între pământesc și lumea celestă, între existența materială sub toate formele ei și experiența spirituală profundă care înnobilează omenescul și e relevată de întreaga galerie de simboluri din cele 16 volume ale sale. Titluri atât de originale și spiritualizate precum: Cer înfrunzit (1968), Vocale celeste (2001) , Paranteza lunii (1985), Stelele strigă(1988), Plâns de heruvim (1999), Protocolul norilor (2007) dau nota originală liricii sale și disting de departe personalitatea și viziunea lirică a autorului.

Astfel poetul Petre Got a fost celebrat spiritual și poetic în momente emoționante care au reactualizat legătura sa, de altfel tainică și neîntreruptă cu comunitatea natală, cu membrii și urmașii familiei sale. Satul maramureșean Desești a dat lumii un prim poet prin anii 60-70, urmat ca model de alții dintr-o mai tânără generație, pe când Maramureșul avea puțini spre deloc astfel de reprezentanți în cultura română. Petre Got a făcut parte din generația șaizeciștilor care a re-conectat cultura și poezia românească la valorile ei clasice și interbelice moderne, ce fuseseră aproape anihilate și se voiau șterse din conștiința românească prin efectele pustiitoare ale proletcultismului.

Petre Got rămâne unul dintre poeții importanți ai acelei generații restauratoare de valori în poezia României din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Comemorarea lui în satul natal între rude și prieteni semnifică nu doar o eternă, repetată întoarcere la rădăcini, ci și o invitație la exercițiul revitalizant al poeziei, ce nutrește și înfrumusețează pe cei ce o practică și o respectă.

dr. Terezia FILIP