Opoziția la rațiune naște monștri

Așa cum bine se observă, leitmotivul verii este Reforma. Dar mai ales opoziția la ea. Cum am devenit toți, brusc, din votanți pentru schimbare, împotriva sau chiar „âmpotriva” sistemului, mari opozanți ai reformei? În primul rând, probabil nu ne-a fost explicată. Apoi, probabil nu e bine aplicată. Dar mai ales e prost țintită.

Toată lumea se uită în jur nedumerită. Păi da de ce tre’ să mă afecteze pe mine când eu o susțineam? Sau mai rău…cum să mă explic eu cititorilor mei că ziarul s-a subțiat și am făcut la fel ca toți comercianții, am oferit la același preț un produs „mai subțire”? Pentru că am fost împinși brutal în corzi, de aceea. Iar povestea aceea cu „trebuie să ne fie rău întâi ca apoi să ne fie bine” spuneți-o elvețianului, nu românului, el abia își revine din răul anterior. Încă are sechele de la COVID, încă așteaptă să-i vină cancerul, să-i plece erecția, de astea. Dar dacă ne deranjează ceva, e opoziția din interior. Nu a noastră, a celor ce deja simțim pe pieile noastre, ci a celor ce nu vor să-și piardă privilegiile. Politicieni, parlamentari, unii exact din aceleași partide sau alianțe cu reformatorii. Nu că n-au treabă, au. Doar vor să fie totul la fel, altfel trimit vorbă prin presă că lor nu le convine, „nu așa se face”. De exemplu, parlamentarii lucrează la Legea Mirosurilor, pusă în consultare de Ministerul Mediului. Alții titrează: „Pixiada 2025, începe sezonul numirilor din pix ale inspectorilor și directorilor de școli”. Cum ar veni, începe o eră a abuzurilor odată cu pierderea statutului juridic al școlilor fără 500 de copii. În Maramureș, de exemplu, avem într-o comună o școală cu două clase, una cu copii amestecați 1-4 și una cu 5-8. Era OK așa? Cei de la ASF, ăia cu salariile imense, unde șefii au salarii de peste 10.000 de euro lunar, spun că vor urma „riscuri sistemice” dacă li se taie salariile cu 30%. Cum ar veni, se duce țara de râpă dacă ei vor avea salarii de „doar” 5-6.000 de euro. Poșta Română, favorita noastră de când cu pumnul în gură băgat presei (apropo, știți că în România mai există sub 20 de ziare cotidian ce mai ies pe hârtie?) a cerut 22 de lei Ministerului Muncii pentru livrarea ajutorului de 50 de lei la plata energiei pentru cei ce nu se vor descurca. Pe dl. Minister îl costă deci 72 de lei ajutorul sau…te pomenești că vor fi impozitați amărâții cu 22 de lei…

O altă mare durere e interzicerea cumulului pensiei cu salariul la Stat. Poate sunt cazuri excepționale, unde e nevoie masivă de omul acela superprofesionist, dar în general, dacă vă uitați la locurile de muncă oferite de piață, ele sunt de agenți de vânzări, casieri la marketuri, șoferi sau culegători de orice prin Europa. Tinerii nu au nici cea mai mică șansă să ajungă să adune experiență în vreun post public pentru că… nu-i unde, decât dacă au mătușă, bunică, unchi. Dar revenim la politicienii care nu pot accepta. Unul tocmai s-a trezit dând interviu, fie și unei reviste de umor și zice: „România nu are președinte. Cu Nicușor Dan am eșuat în caricatură”. Citat din… tanananaaa… Crin Antonescu!!! Un parlamentar AUR zice să boicotăm curierii asiatici și africani, să refuzăm mâncarea pe care noi am comandat-o, pentru că nu vine de la dac sau roman. Mașina de gălăgie funcționează în continuare, aflăm că francezii ne fură apa, dom’le! Asta în fundal având un scandal intern din Franța, în care s-a aflat că apele minerale celebre filtrau apa de munte ca pe cea de robinet, o purificau până nu mai rămânea nimic. Semne de întrebare privind proveniența apei, fie ea Evian? Probabil da. Dar de aici până la a fura apa României…e ceva cale, bătută urgent de propagandă. Nu întâmplător, tot mai puținii oameni ce gândesc cu propriul creier, neinfluențat de TikTok, se întreabă cum a ajuns România la sapă de lemn la nivel intelectual? Și dacă nu e ăsta un atentat la siguranța națională a țării? Aici poate ar trebui întrebați profesorii care protestează să nu aia, aia și aia. Când ai inflencer local care se pozează mândru cu fete în costume populare și titrează „avem cu ce ne mândrii în toate colțurile Maramureșului”, e clar că-i bai. Dar poate ești cu atât mai convingător pentru „ai tăi” cu cât mai mulți I folosești.

Și-atunci, te ia o lehamite de nu mai înțelegi dacă ce se petrece azi e reformă sau e o cădere în abis. În absurd. Nu vrei să crezi în conspirații, dar dacă de fapt reforma o fac „competenți de rit nou”, cu care avem de ce ne mândriiiiiii?!?

 

Autor: Alexandru Ruja

Sursa: Graiul Maramureșului