Silviu Predoiu: “168,9 miliarde de Euro!”

168,9 miliarde de Euro! Atât ne comunică președinta Comisiei europene că reprezintă, până acum, ajutorul acordat Ucrainei de către UE și statele membre, în cei 3 ani și jumătate de război. Și mai urmează măcar 90 miliarde, căci președintele Zelenski a anunțat de la Washington că aceasta este suma de care va achiziționa armament american în perioada următoare, cost suportat tot de UE și statele membre. Justificat, vor spune unii. Bătaie de joc la adresa cetățenilor europeni, vor striga alții. Și au dreptate, fiecare de unde se uită.

Pentru comparație, în martie 2025 România a atins pragul a 100 miliarde fonduri UE intrate în țară, în cei 18 ani de la aderare. 168,9 miliarde pentru război în 3 ani și jumătate și un stat distrus, 100 miliarde în 18 ani și un nivel de trai, chiar și așa, cu austeritatea lui Bolojan cu tot, incomparabil mai bun decât înainte de aderare.

Dar dincolo de cifrele seci și de mândria cu care doamna Von der Leyen ne comunică cât costă solidaritatea cu Ucraina se află, în fapt, eșecul major al înțelegerii realităților continentului și mai ales eșecul gândirii strategice a politicianului european. Pentru că acest război, ca și altele, nu are doar un substrat geostrategic ci și unul economic. “It’s the economy, stupid”, sloganul simplu și atât de clar al lui Bill Clinton în campania câștigătoare din 1992. Este situația economică, stimați politicieni bruxelezi! În 2021, înainte de începerea războiului, Ucraina era a doua cea mai coruptă țară din Europa (după Rusia) și țara cu cel mai mic salariu mediu din Europa. Mai mic decât în Moldova. Nu simpatia pentru Putin sau dictatura lui a întors minoritatea rusă din Donbas spre Moscova, ci sărăcia, marginalizarea și lipsa de perspectivă.

Și atunci întrebarea se impune singură: dacă din cei 168,9 miliarde cheltuiți până acum pe război, doar un sfert ar fi fost investit la timp în dezvoltarea Ucrainei, nu donat, ci investit, am fi evitat acest conflict? Aceeași întrebare și pentru Moldova de astăzi: nu ar fi mai eficient ca în loc de promisiuni de sprijin militar în caz de invazie, UE să asigure acum o susținere coerentă, să investească acum câteva miliarde în această țară în care, conform statisticilor, 30% din populație trăiește în sărăcie absolută și este tentată să caute salvarea către est (sau să-și vândă votul)?

Problema este că asemenea postări oficiale, ca cea a doamnei Van der Leyen, menite să recunoască contribuțiile și să transmită solidaritate, au exact efectul contrar: alimentează “curentele extremiste” din interiorul Europei, exact cele de care președinta Comisiei Europene pare să se teamă atât de tare. De ce? Pentru că oamenii caută informații, compară și trag concluzii. Și brusc, discuțiile despre austeritate, taxe și impozite noi, deficit bugetar și sacrificii se văd altfel. Și oricât ar dori Bruxelles-ul să ignore asemenea interpretări, politica nu se face doar cu cifre, ci și cu percepții. Politica fără viziune rămâne doar administrare de crize. Și, din păcate, Europa plătește cu miliarde prețul lipsei de viziune a politicienilor ei.

Autor: Silviu Predoiu