Autor: echipa editorială a proiectului S-INFO
Acest editorial, redactat de ECG, își propune să aducă în prim-plan marile provocări cu care se confruntă jurnalismul astăzi, amenințările concrete trăite de jurnaliști precum Emanuel și Attila și rolul crucial al Manifestului în promovarea unui jurnalism sustenabil, etic și independent.
Astăzi, jurnaliștii se confruntă cu provocări fără precedent.
TRC (Italia) – În contextul italian, problemele au dimensiuni structurale. Conform celor mai recente date ale Autorității pentru Comunicații, câteva grupuri editoriale mari dețin o parte semnificativă din tirajul total al ziarelor: legislația permite unui singur operator să controleze până la 20% din totalul național. Acest prag, printre cele mai ridicate din Europa, favorizează concentrarea care reduce pluralismul surselor și amplifică riscul de omogenizare a conținutului. Nu e surprinzător că, în ultimii cincisprezece ani, numărul publicațiilor independente a scăzut constant, în timp ce distribuția rămâne puternic dependentă de câțiva actori dominanți.Această concentrare este strâns legată de o insecuritate profesională sistemică. Potrivit INPGI și Ordinului Național al Jurnaliștilor, peste 50% dintre jurnaliștii italieni lucrează ca freelanceri sau colaboratori externi, câștigând adesea doar 5–10 € pe articol. Aceste dinamici subminează posibilitatea de a realiza investigații aprofundate, cresc dependența de marile centre editoriale și contribuie la stres psihologic, cu rate ridicate de abandon al profesiei în primii zece ani de carieră.Consecințele sunt deosebit de grave pentru femei: în 2024, conform datelor sindicale și INPGI, jurnalistele au câștigat în medie cu circa 30% mai puțin decât colegii lor bărbați, fiind totodată slab reprezentate în funcții de conducere editorială. La aceasta se adaugă impactul hărțuirii online și offline, care vizează disproporționat femeile și le impune o povară emoțională suplimentară.Combinarea concentrării editoriale cu insecuritatea locurilor de muncă produce un efect dublu: pe de o parte, restrânge spectrul pluralismului media, iar pe de altă parte, subminează sustenabilitatea socială și psihologică a muncii jurnalistice, amplificând inegalitățile de gen deja existente în sector.Un alt element agravează și mai mult această situație: izolarea și amenințările cu care se confruntă jurnaliștii care încearcă să își păstreze vocea independentă. În Italia, cazul lui Gabriele Carchidi, jurnalist freelancer din Cosenza și director al blogului Iacchitè, a stârnit un scandal major. În martie 2025, acesta a fost bătut și arestat de poliție în circumstanțe niciodată clarificate, dar pe care mulți observatori le-au legat de articolele sale privind abuzurile poliției.Astfel de episoade arată clar că lipsa de protecții, munca precară și concentrarea editorială nu sunt doar probleme economice sau organizaționale; ele expun direct jurnaliștii la intimidare, violență și izolare, subminând libertatea presei și dreptul cetățenilor la informare.
CONTEXT (România) – În România, libertatea presei oscilează între presiuni politice, lipsa resurselor și reglementări incomplete. Accesul la informație continuă să fie blocat prin practici administrative opace, afectând în special jurnaliștii de investigație și micile redacții independente. Ordonanțele de urgență rămân instrumente pentru evitarea dezbaterilor publice, iar impredictibilitatea legislativă generală afectează atât societatea civilă, cât și sectorul privat.
Consiliul Național al Audiovizualului funcționează cu personal insuficient și infrastructură depășită, ceea ce îi limitează capacitatea de a supraveghea eficient piața și de a proteja libertatea presei, concurența loială și pluralismul media.
Nu s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește independența editorială a serviciilor publice de mass-media. Cu excepția unor noi inițiative media independente, majoritatea instituțiilor mainstream rămân dependente de publicitatea de stat și de finanțarea partidelor politice. Aceasta face ca publicul larg să fie expus riscului de a fi sufocat de propagandă și dezinformare.
Actorii mass-media nu au ajuns încă la un consens privind autoreglementarea, reprezentativitatea în procesele decizionale și existența unor practici etice comune.Între timp, amenințările și hărțuirile împotriva jurnaliștilor rămân o realitate îngrijorătoare, cu alerte europene recurente privind siguranța presei în România. De la supravegherea abuzivă până la intimidări directe, cazurile de presiuni asupra jurnaliștilor de investigație s-au multiplicat.
REPUBBLIKA (Malta) – În Malta, amenințările la adresa jurnalismului capătă o altă formă, la fel de corozivă. Asasinarea lui Daphne Caruana Galizia în 2017 rămâne cel mai dur memento al pericolelor dezvăluirii corupției, dar efectul de intimidare al acestei crime continuă și astăzi.Jurnaliștii independenți operează într-un climat de ostilitate, unde oficiali guvernamentali și interese economice puternice folosesc campanii de denigrare, dezinformare coordonată și procese abuzive pentru a reduce la tăcere vocile critice.Mass-media publică rămâne puternic politizată, în timp ce presa privată depinde de piețe publicitare dominate de clientelism, lăsând puțin loc pentru jurnalismul de investigație independent. Rezultatul este un ecosistem media fragil, în care cetățenii au dificultăți în a accesa informații de încredere, iar cei care continuă să pună întrebări incomode sunt vulnerabili și izolați.În acest context, Manifestul pentru un Jurnalism Sustenabil devine nu doar un cadru de principii, ci și o linie de salvare: afirmă că presa independentă trebuie protejată, finanțată și întărită pentru ca democrația să poată rezista efectelor corozive ale corupției, intimidării și dezinformării.
S-COM (Belgia) – Hărțuirea online, mai ales cea îndreptată împotriva femeilor, este răspândită și rareori sancționată. În Belgia, jurnaliste precum Cécile Djunga, Camille Wernaers și Florence Hainaut au fost victime ale unei violențe cibernetice intense, adesea sexiste și rasiste, care le izolează și le subminează libertatea de a munci. Mulți alți jurnaliști belgieni suferă în tăcere, fără a raporta abuzurile, din teamă sau epuizare. Sexismul continuă să afecteze redacțiile, iar cei care relatează din zone de conflict sau investighează crima organizată sunt reduși la tăcere prin amenințări, cenzură sau acțiuni legale abuzive, precum SLAPP-urile, folosite pentru a intimida și epuiza resursele vocilor critice.
Concluzie – În Europa și dincolo de ea, jurnalismul este atacat, nu doar fizic, ci și în rolul său esențial de pilon al democrației. Ca răspuns, noi, împreună cu partenerii proiectului S-INFO, am co-creat Manifestul pentru un Jurnalism Sustenabil. Este un apel la acțiune, fundamentat pe valori comune precum etica, transparența, egalitatea de gen și justiția socială. Credem că jurnalismul trebuie protejat, respectat și transformat pentru a răspunde realităților actuale. Acest Manifest este un pas către acel viitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu