Nu demolați presa scrisă!

                                                          de Gheorghe Pârja

Suntem singura țară din lume în care presa scrisă e supusă unui asediu pentru desființare. În Occidentul din care vrem să facem parte se citesc ziare. Eu, cu ochii mei, am văzut la New York, pe artere principale chioșcuri cu ziare. Și în Germania. Cu toată modernizarea comunicării, în țările civilizate, nu s-a renunțat la presa scrisă. Ba, dimpotrivă, este sprijinită! La noi, presa scrisă a suportat consecințele unor politici economice dezas­truoase. De la hârtia pe care se tipărește, la costurile cu tiparul, și apoi la distribuție, cam toate sub control politic.

Din fericire, presa independentă a avut, și mai are, un aliat de nădejde în Măria Sa cititorul. Cotidianul „Graiul Maramureșului” a fost, și a rămas, ziarul-martor al unor profunde transformări, pe toate planurile. Colecția stă mărturie! 10795 de numere, peste 35 de ani de apariție, zi de zi prezent la întâlnirea cu cei care prețuiesc răsfoirea ziarului. Fac parte din prima conducere a publicației, îi cunosc evoluția, obstacolele printre meandrele economiei de piață, dar și prestigiul de care s-a bucurat, care nu s-a stins. Dar vin loviturile, fără niciun argument, și asupra ziarului.

După ce austeritatea a dus la creșterea TVA, o grea lovitură pentru presă și foarte puțin pentru bugetul statului, acum e rândul somărilor din partea Poștei Române. Care vine cu noi măsuri, care pun în pericol existența presei scrise și implicit a cotidianului „Graiul Maramureșului”. De la 1 ianuarie 2026, Poșta Română vrea să majoreze din nou comisionul perceput pentru distribuirea abonamentelor. Anul 2025 a fost unul cu mari dificultăți financiare, ziarul a trebuit să suporte o majorare de comision de la 34%, cât a fost la finele anului trecut, la 52%, cât este în prezent. Și Poșta vrea o nouă creștere, una substanțială, care ar trebui să acopere indicele de inflație de 9%, precum și creșterile la utilități ale instituției, lucru nedrept și exagerat.

Analiza riguroasă făcută de actuala conducere a ziarului a dus la concluzia că aceste măsuri pot duce la închiderea activității ziarului. Din acest motiv, redacția, căreia i se alătură cititorii maramureșeni, solicită Poștei Române un comision echitabil pentru distribuirea abonamentelor, care să permită ziarului să-și continue activitatea. În apelul redacției adresat Poștei Române se spune: „Închiderea ziarului „Graiul Maramureșului” ar fi o mare pierdere atât pentru cititorii de la orașe, cât și pentru cei din zona rurală, care nu utilizează tehnologiile moderne. În plus, această măsură va afecta grav accesul cetățenilor la informații de interes public, verificate și documentate, într-o perioadă în care mediul online este asaltat de conținut fals și multă dezinformare. Pe fondul împuținării drastice a rețelei de distribuție a presei prin intermediul chioșcurilor private, Poșta Română este singura care, în prezent, poate mijloci accesul publicului la presa tipărită.”

De aici poate veni sprijinul și înțelegerea, în momente de cumpănă! Acum au ocazia să-și arate solidaritatea cu singurul cotidian al Maramureșului cei cu funcții de conducere din administrația centrală, județeană și locală, precum și parlamentarii maramureșeni. Presa scrisă trebuie să existe! Demnitarii locali și-au aflat locul vizibil în coloanele ziarului nostru. Multe piedici i s-au pus presei tipărite, dar cea mai mare a fost distrugerea rețelelor de distribuție. Falimentarea Rodipet și seria de țepe ulterioare date de firmele care i-au luat locul reprezintă pietre de hotar în istoria complicată a difuzării presei. Să nu uităm că, fără a supăra pe nimeni, în ziare și reviste se mai scrie corect în limba română, se abordează limba română cu veghe și argument gramatical. Presa scrisă te face să gândești.

Ca să nu mai spunem despre rolul fundamental al presei tipărite în tezaurizarea informației pe durată lungă și sigură. Odată tipărit, cuvântul scris rămâne. Ca om care am slujit cuvântul tipărit o viață, și încă o mai fac, spun că mi se pare periculos ce face Poșta Română, monopol de stat, care, pur și simplu, dinamitează abonamentele, mai ales pe cele din mediul rural, unde nu există alternative de difuzare și unde cetățenii rămân mai vulnerabili și mai dezinformați. Eu, care nu am pierdut legătura cu satul, vă spun că așa este. Destule publicații, printre care și ziarul nostru, și-au câștigat locul pe piață, au ajuns la tiraje care mulțumeau cererea cititorilor. Într-o lume în care limbajul devine tot mai agresiv și vulgar, cuvântul tipărit nu abandonează expresivitatea, bunul-simț și deontologia profesională.

Era o vreme, și sper că nu a dispărut vremea aceea, când din lectura ziarelor și revistelor îți puteai perfecționa limba română și, ceea ce azi poate părea neverosimil, îți puteai antrena gândirea critică. Cine vrea o informație avizată, sub semnătură, o caută în ziar, nu printre fake news-uri din imperiul virtual. Toate țările civilizate din Europa și din lume fac eforturi comune – statul, editorii, difuzorii de presă – să mențină vie presa tipărită, conștiente de valoarea ei pentru dezvoltarea normală și sănătoasă a societății. În Franța chioșcarii au un statut de funcționar public, cu un regim special, protejat și reglementat de stat.

Cei care sunt răspunzători de destinul presei scrise să privească în jur. În România nu a cerut nimeni nimic de la stat, nici editorii, nici chioșcarii. Dar mărirea TVA și sporirea valorii comisionului sunt lovituri grele, nedrepte pentru presa scrisă. De data aceasta, cerem Poștei Române să ne lase să existăm în numele istoriei, al culturii, al democrației. De aceea am scris acest text, ca să rămână și să miște sufletele doritoare de bine. Poate și Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România ar putea face mai mult.