UE înnoroiată prin propria-i înmlăștinare

Este evident că nu ar fi o strategie de apărare fezabilă… Nu prin „înmlăștinarea” Europei prin redesenarea flancurilor „de apărare”, cu noroi, la propriu… Da, poate cu secole în urmă ar fi funcționat… Dar nu într-o epocă a deciziei, a aplicării și controlului logistic militar tot mai mult centrat pe IA, nu în vremuri în care operațiunile majore se derulează pe frontul aerian, cu niveluri de zbor tot mai ridicate, și, poate, nu peste multă vreme, cu acțiuni spațiale cel puțin suborbitale… Iar a pune, în aceste vremuri, pe masa deciziilor europene (impuse) strategii militare bazate pe folosirea terenurilor (într-o formă cât mai apropiată de acel „in situ” inițial) face dovada idioțeniei inutile care s-a infiltrat (sau a fost infiltrată cu un scop precis, chiar evident) în sfera deciziei militare… Dar nu în cea a logisticii, ci în aceea a unor decidenți („politico-militari”), nu doar frustrați, ci și limitați intelectual cu mult dincolo (căci, da, se poate!) de abisurile unui deja analfabetism funcțional cvasiprezent… Dar, privind costurile financiare ale acestei „logistici” militare readucând în plin plan epoca militară medievală, scopul devine evident. Căci, planurile unor state UE din „limesul” de flanc, „de apărare”, de a acționa prin inundarea propriilor teritorii (!) și a le transforma în mlaștini de netrecut, nu au deloc de a face cu presupusa lor apărare internă… Ori cu aceea, „de flanc”, a Europei… Pentru că este vorba de teritorii îndepărtate de linia unui eventual front, fără relevanță strategică reală de apărare în fața unor atacuri aeriene dar și spațial suborbitale… Inclusiv atacuri realizate prin deturnarea de sateliți (următorul pas al terorismului internațional, pe care nici un stat nu se încumetă să-l sublinieze), și nu doar cu sateliții dezafectați de pe orbită, nu doar cu aceia ce pot fi „defectați”, și folosiți ca arme, ci și cu „arsenalul”, dacă ar fi să privim din această perspectivă „conglomeratul” de sateliți ai lui Elon Musk (e drept plasați pe orbită sub justificarea unor interese civile, de comunicare)…

Or, dacă avem un lucru cert, acela este că logica militară (nu neapărat necesară, nu neapărat justificată) se află în poziția în care ar fi, și nu doar parțial, imediat îngenuncheată de intruziunea politică bruxeleză. Indiferent de consecințele civile, indiferent de drepturile cetățenești… Pentru că, în planurile țărilor care și-ar inunda pământurile pentru a le transforma în mlaștini de netrecut pentru invadatorul rus (!), este vorba de miliardele de euro pe care le-ar lua de la UE pentru acest proces „de apărare” (și ce fericită ar fi Ursula cu un astfel de „ReArm Europe Plan”, pe deasupra, și „mlăștinos”, așa cum îi plac ei treburile la vârful UE), iar înspre partea „decidenților” oricum este vorba doar de clici, „yesmani”, habarniști și idioți utili în ridicarea mâinii la îndemnul CE. Ba, proiectul flancului „de mlaștină” mai are un „argument” al părților „de flanc”: presupusa protecție a mediului… Pentru că, în viziunea lor, reînmlăștinarea terenurilor redate în trecut (cu eforturi și costuri uriașe) agriculturii, economiei și locuirii, ar asigura, chipurile, o absorbție uriașă de gaze de seră… Și da, o asemenea abordarea europeană ar constitui un risc și pentru noi, prin alți idioți utili, cei de la noi, argumentând „valoarea de mediu”, în fapt, ahtiați după alte și alte milioane de euro…

Ce fac în acest timp celelalte părți de lume care contează?… Evoluează! Se dezvoltă! Au intuiție și curaj de acțiune! Și, mai ales, își punctează drepturile de prim veniți… Căci, în vreme ce Europa se îndrăcește a se înmorcila sub picioare Bruxellesului, Rusia și China își văd de drumul și drumurile lor… Deja, la dimensiuni de rute comerciale antarctice, pentru că, în timp ce Europa se tot smiorcăia a victimă, cele două au inaugurat pe polul lor de putere (și următor mare imperiu, poate) o rută comercială prin Nordul altădată înghețat bocnă… Acolo unde, din anii ’60, Clubul de la Roma avertiza că, o dată cu încălzirea globală, și dezghețarea calotei, se va ajunge la o dispută internațională, de următor război comercial, pentru rutele maritime ale Nordului. Iar China și Rusia au făcut pasul împreună, ca aliați comerciali, inaugurând o rută care, nu doar că scurtează drumurile maritime vechi cu peste 30 de zile, ci, în notele de drept maritim, trasează dreptul de navlosire al „cuceritorilor” de acum… Și da, acesta este cu adevărat un motiv de supărare pentru „unchiul Trump”… Nu neseriozitatea Ucrainei, nici nestatornicia lui Putin… Pentru că, deși este la un „colț” distanță de Rusia, prin Alaska, America a ratat, ocazia, prestigiul, dar, mai ales, întâietatea de drept maritim, a primei traversări comerciale a Nordului arctic…

Cezar Adonis Mihalache – Națiunea