Octombrie și-adună-n grabă frunza,
Ce zace risipită pe alei,
Își pune pe pământul ud doar buza,
Să simtă solul umezeala ei.
Într-un bagaj cu buzunare sparte,
Își pune picături de galben pur,
Ce-i adunat din ramuri goale, moarte
Și cu rugină prinsă-ntr-un contur.
La o răscruce se-ntâlnesc grăbite,
Ca două file dintr-un calendar,
Aceste două luni ce-s contopite,
În anotimpul toamnei, dulce-amar.
Salut de vânt prin multe frunze moarte,
Se-aude-n treacăt printr-un văl de fum,
Octombrie privește mai departe,
Noiembrie se-oprește peste drum.
Un schimb de replici simple și rapide,
Se-aude parcă dintr-un strat de flori,
În crizanteme dorul se aprinde,
De zile calde, soare fără nori!
Autor: Aurelia Oancă
31.10.2025
imagine internet

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu