Școala de Vară Danubiana, Ediția a VII-a – „Anul Eminescu” – prima zi de activități

Într-o zi de 22 octombrie 2025, cu frunzele tremurând pe ramuri și Dunărea purtând în adâncuri ecoul toamnei, Galațiul a devenit portul unei noi călătorii a spiritului românesc.

Toamna e momentul când natura moare frumos și tocmai în această frumusețe a sfârșitului se află poezia eminesciană.

În Sala Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, s-a deschis Școala de Vară „Danubiana” – Ediția a VII-a, desfășurată sub semnul „Anului Eminescu”.

Proiectul, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, a reunit 40 de cadre didactice – etnici români din regiunea Odesa, oameni ai școlii care poartă cu demnitate flacăra limbii române dincolo de graniță.
Această ediție a prins viață datorită Asociației Danubiana Galați și dăruirii doamnei Natalia Ursu, profesor la Universitatea de Stat din Ismail și administrator al Centrului de Informare al României din Ismail, o prezență luminoasă care a transformat puntea peste Dunăre într-o legătură vie între sufletele românești.

Deschiderea oficială s-a desfășurat cu sprijinul Consiliului Județean Galați, în prezența invitaților, poeților, scriitorilor și a participanților din regiunea Odesa.
Profesoara Elvira Alexandrescu, de la Colegiul Național „Costache Negri” Galați, a fost vocea care a condus cu eleganță evenimentul.

Ceremonia a debutat solemn cu intonarea Imnului Național al României – „Deșteaptă-te, române!”, interpretat de un grup de profesori ai Liceului de Arte „Dimitrie Cuclin”, coordonați de doamna director adjunct Simona Holiartoc, urmat de Imnul de Stat al Ucrainei și rugăciunea „Tatăl nostru”, rostite cu emoție și credință de partea ucraineană și apoi de toți cei prezenți în sală.
A fost clipa în care două popoare și două inimi, deși despărțite de Dunăre, s-au unit prin respect, credință și speranță, înțelegându-se în același grai.

Pe scenă, cuvintele au prins aripi prin vocile celor care poartă dorul de cultură:

 Antoaneta Crudu, președinta Asociației „Danubiana” Galați;

Natalia Ursu, reprezentanta partenerilor de proiect;

Areta Moșu, președinta Asociației ASTRA – Despărțământul „Mihail Kogălniceanu”.

Fiecare discurs a fost o lacrimă de lumină, o rugăciune rostită pentru limba română, pentru Eminescu și pentru cei care țin aprinsă candela identității.

După momentul „Odă lui Eminescu”, scena s-a umplut de vibrație prin prezentările dedicate poetului astfel:

Prof. Mariana Anton, de la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Galați, a adus reflecția „Anul Eminescu – Luceafărul culturii române”;

Conf. univ. dr. Anastasia Dumitru, de la Universitatea „Apollonia” din Iași, a oferit o sinteză sensibilă – „Gânduri despre Eminescu”.

Apoi, elevii Liceului de Arte „Dimitrie Cuclin”, ai Școlii Gimnaziale nr. 33 și participanții din Ucraina au urcat pe scenă, dând viață versurilor lui Eminescu prin muzică, recitare și emoție.
Profesorii lor,  îndrăgostiți de cuvânt și de frumos, au reușit să aducă în fața publicului un spectacol al inimii, o punte între generații și între țărmuri.

Muzica ce a străpuns tăcerea, într-un moment aparte când sala a fost cuprinsă de vrajă. Au răsunat versurile poetului Grigore Vieru,  „Eminescu să ne judece”, cântecul nemuritor al lui Ion și Doina Aldea-Teodorovici, renăscut acum într-o interpretare unică.
Luminița Măzăreanu, cadru didactic la Grădinița din comuna Tulucești, județul Galați, a adus pe scenă nu doar o voce, ci o simțire.

Sunetele saxofonului ei s-au ridicat ca un zbor de pasăre albastră peste sală, trecând dincolo de cuvânt.
Muzica a străpuns pereții poeziei, îmbinând cerul cu sufletul, iar fiecare notă a atins inimile celor prezenți cu o delicatețe de lumină.
A fost un moment în care Eminescu părea că zâmbește din tăcerea stelelor, iar între oameni s-a născut o tăcere vie …  tăcerea artei adevărate.

Când ultimele acorduri s-au stins, sala întreagă a rămas într-o respirație comună.    Nu era liniște ci o rugăciune nerostită. O recunoștință. O clipă eternă. Toate acestea sub semnul Luceafărului.

Seara s-a încheiat între orele 20:30 – 22:30 cu evenimentul interactiv „Eminescu, Luceafărul poeziei românești”.
Au urmat momente artistice și culturale dedicate cunoașterii și promovării operei marelui poet, culminând cu un recital al Ansamblului vocal-model „Floare de mălin” din Limanscoe (Frecăței), raionul Reni, regiunea Odesa, Ucraina, coordonat de Feodora Jeca.
Voci pure, ca o șoaptă de tei peste apă, au încheiat seara sub semnul speranței și al iubirii de neam.

Așa s-a scris povestea Școlii de Vară „Danubiana” – Ediția a VII-a, o zi de toamnă în care poezia, credința și educația au ținut de mână limba română.
Căci atâta vreme cât cuvântul lui Eminescu va fi rostit cu dragoste, Dunărea va curge nu doar între maluri, ci între inimi și va crea în continuare un arc de emoții peste veacuri.
Iar ecoul acestei seri va dăinui mult timp, ca o vioară de lumină cântând pe apa timpului.

Într-o toamnă aurie, Galațiul a devenit locul unde s-au întâlnit dorul de limba română și spiritul eminescian. O seară de lumină, poezie și muzică, închinată celui care a dat cuvântului românesc nemurirea –  MIHAI EMINESCU.

Pentru Eminescu, toamna este un anotimp al sfârșitului, melancoliei și al reflecției interioare. În poezia lui, frunzele căzătoare, vântul blând și lumina palidă devin simboluri ale trecerii timpului, ale fragilității omului în fața eternului.

Ea nu înseamnă doar pierdere, ci și liniște, împăcare, un fel de repaos al sufletului care privește înapoi cu duioșie.

Autor: Antoaneta Crudu – președintele Asociației Danubiana Galați