Institutul de Relații Internaționale și Strategice (IRIS), din Franța, este o asociație recunoscută de utilitate publică, din care fac parte un think tank specializat pe probleme geopolitice și strategice, un centru de cercetare și o școală superioară (IRIS Sup’) în domeniul informațiilor. Publică regulat un „Observator al informațiilor și al strategiilor de influență”.
Sub semnătura lui Felix Baranger, IRIS a
publicat, în aprilie 2025, un studiu despre anularea alegerilor din România,
sub – intitulat
„Democrația la proba rețelelor sociale”
Destul de bine documentat, studiul trece, mai
întâi prin faptele relevante (din păcate, unele clișee, intuiții și exagerări
sunt luate drept fapte).
Studiul remarcă atât afirmația lui J. D.
Vance, făcută în martie 2025 („Dacă democrația voastră poate fi distrusă cu
câteva sute de mii de dolari investiți în publicitate online provenind din
străinătate, este pentru că democrația voastră nu era prea solidă de la
început”), precum și afirmația lui Thierry Breton, fost comisar european,
făcută în ianuarie 2025 („Am făcut-o în România și o vom face cu siguranță și
în Germania, dacă va fi necesar” – se referea la anularea alegerilor).
Studiul conține, însă, niște argumente și
concluzii care nu prea dau bine la naturelul „pro-europenilor” noștri.
De fapt, sunt diametral opuse celor pe care
ne-am obișnuit să le luăm de bune, căci vin de la „frații” noștri de gintă
latină, francezii, și de la „aliații” noștri principali din UE, germanii.
Studiul citează publicația românească Snoop și
serviciile secrete românești din care rezultă că cele întâmplate în campania
electorală în online, din toamna anului trecut, poartă amprenta rusă (nu sunt
probe, sunt doar intuiții și supoziții, n.n.). Dar IRIS spune pe șleau că ceea
ce s-a întâmplat, chiar dacă e ceva care pare să poarte o asemenea amprentă,
„poate la fel de bine să fi o disimulare a unui alt actor”. De exemplu, un
partid politic românesc, numit … PNL. Alt exemplu, evocat de studiul IRIS:
compania Zlodei, specializată în marketing digital țintit, deținută de Dmitriy
Makarov. Un ucrainean, nu un rus …
Studiul IRIS face niște comentarii foarte
acide la adresa PNL, care a susținut campania pe tik tok a lui Georgescu (lucru
confirmat de ANAF, citat de Snoop). Primul strat de comentarii: consecința
directă a acestei campanii este că alegerile au fost anulate, iar Johannis a
rămas în funcție până când a fost forțat de opinia publică să demisioneze. Cu
toate acestea, candidatul PNL, care ar fi trebuit să beneficieze de scindarea
electoratului suveranist, a ieșit pe un rușinos loc cinci. Ar fi trebuit ca
Ciucă să intre în turul doi cu Ciolacu – niciunul dintre ei nu a trecut de
turul întâi. Studiul evocă și posibilitatea mult mai gravă, de un cinism vecin cu
trădarea națională, a acestei campanii pe tik tok a PNL: ținta nu a fost
Georgescu, ținta nu a fost Ciucă, ținta nu a fost intrarea în turul doi, fără
suveranistul Simion. Ținta a fost chiar anularea alegerilor, pentru ca peisajul
politic să fie, pur și simplu, decontaminat de „virusul” suveranist!
Iar de aici încolo încep concluziile, care
sunt mai mult decât îngrijorătoare.
Politicienii (și politrucii) sistemului agită
argumentul dez-informării pentru a le fixa cetățenilor o datorie de vigilență
referitoare la mesajul online al opozanților și, deopotrivă, pentru a-i
decredibiliza pe opozanți.
[Notă: opozantul este omul negru, este
politicianul cu semn minus care este sigur – sigur cu rușii; nu avem probe, dar
avem intuiții, știm 100% că sunt cu rușii – declarație aproape textual identică
a președintelui Dan, de ieri, un ins care a fost beneficiarul inconștient al
regiei anulării alegerilor.]
Politicienii (și politrucii) sistemului nu au
încredere în discernământul cetățenilor și consideră că cetățenii nu reflectează
destul de bine la vot sau nu reflectează în sensul „corect” (unde corect egal
conform cu cerințele sistemului oligarhic și plutocrat, al elitelor
ne-mandatate care ne conduc cu 200 km/oră direct în zid).
În loc ca politicienii sistemului să își plece
urechea la cetățean, pentru a auzi ceea ce spune și ce păsuri are și pentru a
aduce răspunsuri și soluții, ei rămân orbi, în stil fariseic, și se
concentrează exclusiv pe descalificarea din oficiu a oricărui opozant,
utilizând măciuca ingerinței străine. Ironic este că această clasă politică
oarbă la nevoile reale ale poporului poate fi ușor depășită de expresia prin
vot a voinței populare.
Schimbarea politică este principiul
fundamental al democrației (în Constituția Franței încă mai scrie: „guvernarea
poporului de către popor și pentru popor”) și, cu toate acestea, sistemul
lemnificat al puterii o refuză, pe motiv că poporul nu știe să aleagă și nu e
capabil să judece singur ce alternativă îi este mai favorabilă.
Anularea alegerilor, în lipsa oricărei dovezi
de fraudă, exclusiv pe baza suspiciunilor de ingerință străină,
decredibilizează chiar pericolul dez-informării.
Dacă un rezultat al alegerilor care nu convine
sistemului, din punct de vedere ideologic, este anulat pe baza acestui
„argument”, atunci pericolul vine, de fapt, chiar din anularea alegerilor,
pentru că se poate repeta la infinit și în toate statele membre ale UE: oricând
se va găsi cel puțin o urmă de ingerință străină. Până la urmă, politica, mai ales
în campania electorală, nu este decât un comerț cu emoții, speranțe, iluzii și,
uneori, cu credibilitate. Acest pericol imens pentru democrația de tip european
a devenit evident în exact momentul în care Breton a spus că legea europeană
(în special, DSA, în interpretare abuzivă dată de Breton) permite sistemului să
anuleze oricând alegeri, nu numai în România, ci și în Germania. După care
Franța, Olanda, Spania, Italia etc.
Cel mai grav: anularea alegerilor din România
pe aceste motive (ingerința rusă, lipsa discernământului poporului,
fragilitatea judecăților de valoare populare) pune la îndoială orice alegeri
democratice, pune la îndoială chiar democrația (o parte îngrijorător de mare a
electoratului român consideră că democrația este o greșeală …).
Dacă ingerința străină malefică,
rău-intenționată, are un efect relativ în privința influențării rezultatului
scrutinului, efectul pe termen mediu sau lung, greu de decelat în viața de zi
cu zi, asupra democrației, este dezastruos.
Este lupta contra ingerinței străine prin
rețelele de socializare un motiv bun pentru a sacrifica avizul poporului, votul
popular, democrația? Nu cumva este invers – elitele ne-mandatate de nimeni se
folosesc de pretextul ingerinței străine pentru a-și elimina adversarii? Nu
cumva, pe această cărare din cărămizi galbene care duce la castelul
vrăjitorului din Oz ne ducem către o singularitate, aceea în care organizarea
statală nu va mai putea fi altfel decât i-liberală, totalitară? Ne îndreptăm
către o zonă orwelliană în care expresia electorală populară este interzisă,
sub pretextul „siguranței poporului”, adică acolo unde libertatea e sclavie,
ignoranța este putere iar războiul este pace?
Oricum, ONG – urile militante, presa, fact
chckers și chiar instituțiile europene nu fac altceva decât să cultive și să
promoveze permanent această neîncredere în judecat și rațiunea poporului
(„pleava societății”), care este, de fapt, o neîncredere în democrație.
Este evident că mari puteri i-liberale, de tip
totalitar, cum sunt Rusia și China, prin soft power și prin ONG – uri militante
ori prin politicieni compradores, au programe de influență și, uneori, de
generare a haosului în sistemele politice și economice rivale, cum sunt
sistemele statelor membre UE. Dacă analizăm (fără patimă) ce s-a întâmplat cu
adevărat după anularea alegerilor în România, vedem repercursiunile
catastrofice asupra instituțiilor democratice, în special din perspectiva
încrederii cetățenilor. Justiția, parlamentul, executivul, președinția, armata,
poliția, instituțiile publice din România au azi un grad de credibilitate în
față cetățenilor români care tinde asimptotic către zero. Nimeni nu mai are
încredere în (pseudo)elitele conducătoare – este o ruptură majoră între
cetățeni și guvernanți, respectiv, judecători. Dacă a fost un război hibrid, nu
l-am câștigat noi. Războiul militar, chiar dacă încă mai continuă, este de mult
câștigat de ceilalți. Iar un război iminent (cu care ne înspăimântă
guvernanții) este deja pierdut. Rușii sau alți adversari ai democrației noastre
nu trebuie să miște niciun deget, trebuie doar să aștepte pe malul râului, unde
va începe să curgă apă pe care plutesc corpurile neînsuflețite ale dușmanilor
lor.
Singura speranță este că poporul de rând,
„pleava societății”, nu are creierul în întregime spălat, așa cum ni se spune
la tv. Poporul încă are dreptul să voteze cum vrea.
V-am spus oare că raportul este din aprilie
2025, adică dinainte de alegerile din mai 2025? V-am spus. A știut cineva de
raport? N-a știut. De ce? Trebuia să câștige cine trebuie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu