Sfințirea picturii de la Catedrala Neamului a confirmat o mai veche zicală românească referitoare la faptul să săracii nu trebuie să participe la paranghelii, ei sunt buni doar să meargă la luptă când sună goarna ca să își apere glia. N-au ei de ce să stea lângă iubiții conducători care fac totul pentru ca să o ducă din ce în ce mai bine.
N-a intervenit nici Biserica să îndrepte rânduiala strâmbă și oamenii să nu stea la porți închise iară, fiind de acord cu programul și condițiile impuse de serviciile aflate în slujba politicului. A tăcut pentru că în vremurile noi banul este mai important decât credința.
Dar importantă rămâne esența evenimentului, fapta în sine. Într-o țară în care se anulează alegerile la comanda unora, poate că numai o catedrală a mântuirii neamului ne mai poate spăla rușinea de pe obraz. Până la urmă Casa Domnului îi primește pe toți în ea, smeriți ori păcătoși.
Trăirile și cuvintele pline „de dragoste și admirație” ale celor de dincolo de garduri și porțile catedralei, adresate celor dinăuntru au dovedit că românii au fost dăruiți cu har.
A fost interesant și relevant să-i vezi pe cei care cândva protestau, se legau cu lanțuri de orice, strigau lozinci adecvate obiectivului și intențiilor, ironizau credincioșii ortodocși, adică își băteau joc de „grandioasa catedrală” și de credință, cum au ajuns, prin prezența lor, să o sfințească. Grandioasă ipocrizie!
La fel cum a fost să-i vezi pe Bolo și pe Grindeanu alături, umăr la umăr, stând ca doi muți în pace și armonie deplină, binecuvântați de privirea indulgentă și înțelegătoare a marelui șef de la Cotroceni. Ce tablou sugestiv, ce imagine de album, câtă prefăcătorie!
Dincolo de comentariile pro sau contra legate de acest eveniment, este vorba de atitudine, de ce simți tu ca persoană. Se poate să nu te simți umilit de prestația conducătorilor, să-i ignori pur și simplu știind că, oricum, nu te poți baza pe ei, chiar nu te reprezintă. Și atunci de ce să-ți pese de ei?
Ai ales să stai la rând ore întregi în condiții atmosferice destul de vitrege ca să poți intra într-un edificiu pe care înaintașii tăi l-au visat de acum un secol și jumătate, dar n-au l-au putut înfăptui. Asta e tot ce contează.
Un confrate de breaslă, apropo de politrucii care se fac că ne conduc, scria că aceștia ne-au lăsat fără vize pentru SUA, fără protecție americană, euro e aproape de 5,1, benzina și motorina se apropie de 10 lei pe litru, inflația e la 10%, deficitul staționează la peste 8% cu toate măsurile luate pentru sărăcirea populației și distrugerea mediului privat, împrumuturile externe sunt la cote istorice, investițiile sunt blocate și ei insistă să ne facă să credem că ne-au salvat. Dar dacă așa arată salvarea, sigur că mulți români nu vreau să fie salvați.
Ce bine că nația va avea de acum unde să se roage pentru sănătatea, liniștea și bunăstarea conducătorilor ei...
C.L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu