07.11.2025
Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița
Este foarte bine
cunoscută lăcomia foarte mare a băncilor, prin cursurile valutare practicate,
prin dobânzile mici acordate la depozitele populației și prin comisioanele
percepute, care, dacă nu ești atent, sunt mai mari decât dobânda obținută.Această
lăcomie foarte mare a băncilor este în avantajul deosebit de mare al casele de
schimb valutar prin aceea că, tot mai multe persoane își păstrează economiile
în numerar în valută, prin schimbarea, la casele de schimb valutar, sumelor
deținute în lei în diferite valute, în special în euro și în dolari SUA.
Prin casele de schimb valutar se
derulează sume enorm de mari, numai și numai în numerar.
Necazul pentru populație
(dar și pentru circulația bănească și pentru economie la nivel național) este
că toate casele
de schimb valutar acceptă plata numai și numai în numerar, pentru
cumpărarea valutei, neacceptând și plata cu cardul.
Cum populația încasează
pe card veniturile, din salarii, din pensii etc., pentru a cumpăra valută prin
casele de schimb valutar (mult mai convenabil decât prin bănci), este obligată
să meargă la unul din bancomatelebăncii la care are contul deschis pentru a
scoate numerarul în lei.
Cum băncile și-au redus
foarte mult numărul bancomatelor (unele chiar foarte mult), populația pierde
mult timp cu scoaterea de numerar, care, în plus, mai are și o limită de
scoatere într-o zi fără comision; în cazul în care vrei să scoți o sumă mai
mare, plătești un comision.
Pe plan legislativ s-au
luat și se iau și în continuare măsuri pentru reducerea / limitarea plăţilor cu
numerar, inclusiv la persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale,
cele familiale, liber profesioniștii, persoanele fizice care desfășoară
activități în mod independent, asocieri și alte entități cu sau fără
personalitate juridică.
Reducerea volumului de
numerar utilizat în economie este strâns legată de obiectivele fiscale ale
guvernului, printre care:
1. Combaterea evaziunii
fiscale: numerarul este dificil de urmărit, ceea ce face din plățile cu
numerar(cash) o cale frecventă pentru evitarea plățiiimpozitelor; altfel spus,
utilizarea banilor lichizi favorizează nedeclararea veniturilor.
2. Reducerea costurilor
administrative: tranzacțiile electronice necesită mai puține resurse umane și
materiale pentru gestionare.
3. Creșterea
trasabilității: plățile digitale lasă o amprentă fiscală care ajută
autoritățile să monitorizeze mai eficient fluxurile financiare.
4. Alinierea politicii în
domeniul plăților digitale la standardele internaționale, respectiv să reducă
semnificativ ponderea numerarului în economie.
Surprinde și nedumerește lipsa
de reglementare prin care să se prevadă și obligația caselor de schimb valutar
de a face încasări de pe card de la populație.
În timp ce guvernanții sunt
preocupați cum să reglementeze plata cu cardul și pentru amărâta de baba Leana,
care vinde și ea o chită de pătrunjel pe marginea drumului, aceștia nu văd, nu
aud și nu știu că prin casele de schimb valutar nu se admite plata cu cardul,
șichiar dacă li se spunem acest lucru(precum prin acest articol), aceștia rămân
tot surzi și muți față de rezolvarea acestei probleme, ceea ce este de neînțeles.
De reținut că obligații
în reglementarea activității caselor de schimb
valutar revin: Băncii Naționale a României; Ministrului Finanțelor; Agenției
Naționale de Administrare Fiscală; Autoritatea Națională pentru Protecția
Consumatorilor.
În contextul celor
prezentate mai sus, se ridică fireasca și foarte importanta întrebare:de ce oare nu se
emit reglementări prin care să seprevadă obligația și pentru casele de schimb
valutar pentru ca acestea să admită plata și cu cardul ?
Nu trebuie uitat că „Lumea nu va fi distrusă și de cei care fac
rău, dar cel mai mult de aceia care îi privesc şi refuză să intervină.”(Albert Einstein)
sau, altfel spus,„Cine nu împiedică fapta
rea, atunci când poate, acela îndeamnă la ea”. (Seneca)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu