Sunt peste 50 de ani de la nașterea primei și celei mai iubite echipe de handbal din România, "sărbătoriți" prin cea mai rușinoasă înfrângere suferită vreodată la Baia Mare.
În urmă cu doi ani, situația financiară a clubului era dezastruoasă. Mi-am propus să salvez acest club de tradiție și, cu toate acestea, după cum bine știți, am decis încă de la început să nu mă implic în modul în care e administrat. Am cerut doar atât: un plan concret de reorganizare. Salariile jucătorilor și ale staff-ului să revină la zi, iar datoriile să fie plătite! Asta în timp ce, deși unii au criticat sprijinul pe care îl oferim, m-am luptat pentru ca Minaur să aibă în continuare un buget suficient pentru a menține ștacheta.
Astăzi, avem aproximativ același lot din anii trecuți. Același lot care a obținut performanțe la nivel național și european. Același lot care, în urma cu puțin timp, făcea egal cu Granollers, vicecampioana Spaniei. Aceeași echipă care, spre rușinea unora, a trădat moștenirea foștilor campioni europeni și foști antrenori ai Minaur, precum Maricel Voinea și regretatul profesor Lascăr Pană, și ne-a oferit în această seară o indignare greu de descris în cuvinte.
Transmit un mesaj cât se poate de clar: da, nu suntem, încă, cu toții, cu salariile la zi. Da, poate nu avem cele mai bune condiții. Sunt multe de îmbunătățit și sunt hotărât să le împlinim. Dar suntem aici, acum. Luptăm în Europa, pentru Baia Mare și pentru România. Iar dacă am ajuns aici și ne-am asumat acest drum, astfel de derapaje nu mai pot să existe!
Legenda trebuie să meargă mai departe, dar nu prin astfel de umilințe. Trezirea!
Ioan Doru DĂNCUȘ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu