Dacă tu privești în zare
Către culmea dealului,
Vezi un răsărit de soare
Pentru bucuria ochiului.
Razele sale, parcă aurite
Se răsfrâng în apa râului,
De toți oamenii iubite
Spre plăcerea sufletului.
Mesteacănul stă fălos
Lângă râul liniștit
Tu să stai la umbră jos,
Și să gândești la iubit.
La iubit, la cei frumos
Dar nu la mândruța ta,
La soarele luminos
Fără el n-am exista.
Să stai bine să gândești
Cei frumos pe lumea asta,
Dar nu cumva să greșești
Nu e calul, nici nevasta.
Mai frumoasă ca natura
Și soarele ce răsare,
Nu găsești, numai luna
Care în zare dispare.
Autor Nelu Danci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu