Printr-o conjunctură nefavorabilă mie, ce m-a ţintuit la pat, am avut parte, la început de an 2012, de lecturi consistente iar bucuria a fost şi mai mare când autorii cărţilor citite sunt maramureşeni de-ai mei: Florica Bud, Ioan Dragoş, Nicolae Goja, Vasile Morar, Dragomir Ignat.
Despre prozatoarea Florica Bud ştiam că are „darul de a însufleţi pagina epică eseistică prin sensibilitate netrucată”(Dan Silviu Boerescu), ştiam că are „fraza sigură, pornită dintr-o inteligenţă vie, căutătoare, neliniştită, în sensul neliniştii creatoare”(Petre Sălcudeanu), că „prin problematică şi formulă, prin proiectul teoretic organic conceput, încorporând multiple conotaţii, cu semnificaţii existenţiale majore, substanţa epică a romanului *Bărbatul care mi-a ucis sufletul într-o joi* este una memorabilă”, apoi am aflat de la Horia Gârbea că prin romanul amintit mai sus „Florica Bud intra cu adevărat în literatură!”. Menţionez şi spusele criticului Alex Ştefănescu: „ ceea ce place şi captivează la Florica Bud este fiecare frază luată în parte, plină de culoare şi de umor, de draci de femeie răsfăţată şi de inteligenţă folosită capricios”, iar criticul Gheorghe Grigurcu afirmă:” important este faptul că Florica Bud posedă o scriitură atât de personală,încât paginile d-sale pot fi identificate numaidecât, chiar în absenţa semnăturii”. De aici am pornit cu o curiozitate şi nerăbdare specifică copiilor în a asculta poveşti spuse seara de bunici, în a citi „prima creaţie literară” din 2012 a scriitoarei Florica Bud, „Secol de vânzare – pamflete”, tipărită la Editura „Maşina de scris”, Bucureşti.
Încă de la început observăm autoironia fină, ironie pe care ne-am obişnuit să o găsim în cărţile autoarei maramureşene, ca şi multa poezie din frazele scrise în cele 42 de pamflete ale cărţii. Personal nu m-am putut opri din citit deoarece Florica Bud nu se protejează deloc şi în numele adevărului spune tot, cu riscul de a-şi face duşmani mai apropiaţi ---vezi reproşurile vis-a-vis de Casa de cultură a sindicatelor, a clădirii Primăriei Băii Mari, a şantierului de pe 22 Decembrie, a Someşului poluat, a drumurilor judeţene,etc--- sau mai îndepărtaţi, printre cei prezenţi în paginile volumului, scriitori, vedete, vipuri de tot soiul dar şi politicieni ce ocupă un scaun în Parlamentul României, precum şi în instituţiile europene care prin prestaţia lor fac rău imaginii ţarii.
Florica Bud prin cartea, „Secol de vânzare” ne dovedeşte că este un Caragiale modern -- opusul lui „Caragheorghe”, un bărbat care se iubea doar pe sine -- fiindcă este o fiinţă umană aparte, care nu poate trece nepăsătoare peste indolenţa şi nepăsarea guvernanţilor. O întristează până la lacrimi nedreptatea socială, îi repugnă banalul cotidian, prostia adusă la rang de virtute, supuşenia, teama casnică şi, ca o adevărată Ioana D”Arc modernă, luptă cu armele ei cele mai tăioase – scrisul şi cărţile tipărite până azi - pentru egalitatea de şansă a femeilor obişnuite şi cu bun simţ cu cea a Cleopatrelor dispuse să pună totul la bătaie ca să ajungă cât mai sus. Până la urmă, concluzionând, putem afirma că un „Secol de vânzare” este o carte-manifest iar ideea care se desprinde este aceasta: „Femeile înţelepte şi care îşi respectă menirea nu-şi doresc o egalitate, imposibil de realizat, cu bărbatul, deoarece Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia inegali, tocmai ca să se complementeze, formând un întreg”.
Citind cartea de două ori, adică cu mare atenţie, ai şansa să descoperi în prozatoarea Florica Bud, un om care ţine partea celor aflaţi în bătaia sorţii, dar niciodată leneşilor şi profitorilor. Un om cu defecte, calităţi şi opinii pe care şi le asumă. Pentru ea omenia --- care i-a fost insuflată în familie, o familie de ţărani transilvăneni simpli, dar harnici şi oneşti--- este „...o rochie pe viaţă pentru un creştin născut, nu contrafăcut”. Adolescenta pornită din Ulmeni la cel mai bun liceu din oraşul Baia Mare, apoi la facultate, la Petroşani, are un înalt spirit civic, iubind tot ceea ce înseamnă România (vezi „Întoarcerea Coanei Chiriţa de Monaco”), şi doreşte să apuce zilele în care să trăiască „într-o Românie firească, unde oamenii să ocupe locul pe care îl merită”.
Din nou, Florica Bud ne surprinde plăcut prin titlurile date unor personaje fictive sau mai puţin fictive ale societăţii româneşti, a unor instituţii şi organisme naţionale sau internaţionale: „Regina Încununată A Obrăzniciei”, „Marea Monodivă Carpato-Danubiano-Pontică”, „Telebonnie And Teleclyde”, Opera Omonia a Văcuţei Bălţate Evropene Cipate”, „Prinţesa Aţâţătoare A Circului Mediatic Român”, „Partidul Chiriţelor Mondiale”, „Agenţia De Reperat Onoare şi Clondire a Vipurilor”, „Academia de Slalom A Masculilor Cu Inteligenţă Bicamerală”, „Academia De Artă Tunată Şi Rimelată”, „Interpolul Academic Macho Pentru Cercetarea Frumuseţii Interioare A Cosmogonicului Feminin”, „Arma Biologică Cu Silicoane Ce Poate Să Otrăvească În Masă”, „Madam Tza Tza Tza”, „Femeia Modernă ce Încalecă Balaurul Menopauzei”, „Iepurilă Fugi De Umbra Lui”, „Grupuşorul Fostelor Purtătoare De ...Cuvânt Neneveste”, „Frontul Comun Al Fiicelor şi Fiilor Din Popor Aleşi În Europarlament”, „Partida Ciocciolinatelor Aripioara Română”, „Partidul Unic Neputincios Român ”, „Ministerul Fericirii Sapienţei Necuvântătoarelor şi al Gospodinelor Patetice”, „Codurile Caen Ale Căruţei Împotmolite În Nămeţii Drumului European”, „Comisia Dreptului De Procreere la Ţânţari şi la Broaşte”, etc.
„Mormoni Dumneavoastră”, „Menumoruţi Şi Boieri Dumneavostră”, am să folosesc tonul imperativ al autoarei şi am să spun că într-adevăr scriitoarea Florica Bud îmbogăţeşte prin scrierile sale lexicul limbii române numai dacă mă gândesc la cuvântul „cărtăresc”. Ştiu că n-o să-i placă şi de aceea n-o să-i spun niciodată „Doamna prozei ardelene” dar o să simt asta de fiecare dată când îi citesc creaţiile.
Consider că un scenarist talentat ar putea scrie o piesă de teatru după cărţile scriitoarei Florica Bud, în care personajele („divele”, „curtezanele”) doamnei Florica Bud să se desfăşoare în voie, natural, exact ca multele „blonde”din societatea românească de azi. Sunt ferm convins că ar avea casă plină la fiecare spectacol!
Sunt în asentimentul doamnei Florica Bud şi aproape închei acest scurt comentariu de cititor fidel al operei Domniei Sale (niciodată nu m-am erijat într-un critic literar!) cu dorinţa strigată, pe un ton îngroşat de tutun, de către eroina din pamfletul intitulat „Întoarcerea Coanei Chiriţa de Monaco”, care nu este altcineva decât o foarte cunoscută vedetă de-a noastră, ce a purces grea, literar, născând două bestseller-uri şi ale cărei calităţi fizice şi intelectuale sunt umflate de către admiratorii săi cu pompa balcanică, pe ici şi colo, prin părţile esenţiale, părţi în care nu a fost posibil să pătrundă siliconul industrial: „Dragă Premiule Nobael pentru Literatură, te rog să mă aştepţi şi pe mine până îmi fac o operă solidă. Sunt de acord cu romancierul care afirmă că niciun scriitor de limbă română cu operă solidă în spate nu te-a primit, multrâvnitule Nobael!(...) Te rog, dragă Nobaelule, până îmi consolidez opera bătută la laptop de capetele altora, să te autodepui într-o bancă elveto-galactico-americană, ca să te umfi un pic.”(...) Dragă Premiule Nobael Ecologic! Pot să candidez şi pentru tine, deoarece ecologistă cum sunt am tipărit cel de al doilea bestseller al meu pe hârtia igienică folosită deja în primul roman, papirus ce m-a propulsat în topul celor cincizeci de milioane mai bine vânduţi avortoni literari”.
Închei spunând în stilul jucăuş al prozatoarei Florica Bud „Dragă Premiule Nobel pentru femei alintate & bucătărăniene şi pentu coconi poznaşi ce refuză să se maturizeze de frică să nu ajungă nişte maturi săraci cu duhul, pregăteşte-te! Florica Bud vine... vine... vine!”
Gelu Dragoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu