9.Gheorghe Molnar. Băimărean get-beget, provine dintr-o familie cu încă o soră şi 3 fraţi. Şi-a iubit învăţătorul (Herman) şi i-a plăcut matematica. Despre Gigi Molnar aflăm că era „jucătorul care-l dubla pe portarul Ariciu” şi era un adevărat „înger păzitor” al porţii băimărene! Şi asta în postură de fundaş stânga... Le-a făcut viaţa grea adversarilor direcţi fiindcă era tenace, bătăios şi foarte viguros. Despre episodul „Spitalul de boli contagioase” vă las pe dumneavoastră să citiţi şi judecaţi. Închei cu mărturisirea lui despre perioada Mateianu :”Jucam fotbal de plăcere. Important, în echipă nu erau vedete care să fie cu un cap peste ceilalţi”.
10. Ioan Mureşan. Cel mai bun jucător al turului 1980-1981, dintre sutele de fotbalişti ale celor 18 echipe din Divizia „A”. Nouă ani a fost prezent în loturile naţionale de juniori, tineret, olimpic şi are o selecţie la Naţionala mare. A jucat toată perioada Mateianu. A fost coleg la Steaua cu Iordănescu, Florin Marin, Ştefan Sameş, Tudorel Stoica, i-a avut ca antrenori printre alţii Gheorghe Constantin, Traian Ionescu, Constantin Cernăianu. Şi peste toţi pe Viorel Mateianu! Îmi amintesc cu plăcere cum îl vânam pe Ioan Mureşan în anii terminali ai liceului, pe Aleea Dobrogei, (unde locuia), după un autograf, împreună cu colegul meu de bancă Gavril Petruş, azi un respectabil inginer ce lucrează în domeniul panificaţiei. Era scump un autograf Ioan Mureşan ! Şi încă nu îşi arătase marele lui talent ca mijlocaş la cea mai titrată echipă din România...
11. Pamfil Radu. Mare pescar. Pescuia des la Someş sau în bălţile din jurul lui în zona Lucăceşti. Ne-am împrietenit definitiv. Iuliu Ionuţ îi căuta râme şi coropişniţe din gunoiul vitelor. Putea foarte bine să fie şi actor. Ar fi făcut furori la Holywood în mod sigur. Era un generos, la rugăminţile noastre ne povestea multe „episoade” din cariera lui de fotbalist la Dinamo sau F.C. Baia Mare. Nu vorbea niciodată rău despre colegi. Lua partea frumoasă a lucrurilor. I-a marcat gol lui Coman care atunci era portarul echipei naţionale! Descoper citind despre regretatul Răduţu, cum îi spuneau prietenii, că profesorul lui de biologie Vasile Boboc mi-a fost şi mie mult mai târziu la Liceul nr. 4. Autorul cărţii îl caracterizează foarte bine : „Jucător de spectaculos dribling, insistent pe toată durata partidei. Radu s-a bucurat de simpatia cronicarilor sportivi şi a publicului, fiind aplaudat peste tot”.
12. Adalbert Rozsnyai. Poate cel mai longeviv jucător de fotbal pe care-l cunosc din fotbalul românesc. Mi-l amintesc de la Jiul Petroşani, ştiu că a jucat la Dinamo Bucureşti. Om de bază în trupa lui Mateianu. Responsabil cu golurile decisive. Golgeter înnăscut. Adormea fundaşii. Poate de aceea întotdeauna în tribune îi ţineam pumnii strânşi ca să înscrie, avea şi sânge alb-roşu. Avea în orice caz un dezvoltat simţ al porţii, al golului. Cireaşa unui meci, nu? Scriitorul Ion P.Pop îl aseamănă cu Viorel Mateianu. Vă invit să citiţi cele 6 argumente ale Domniei sale. Ce poate fi mai măgulitor decât atât „Nea Roji”?
13.Imre Szepi. A urcat ca şi în teren mereu, de la Divizia „C” la echipa naţională! Vitezistul echipei, Imre realiza suta de metri într-un timp apropiat de recordul României la atletism! Consătean cu Emerich Dembrovski. Amândoi deosebiţi atât în teren cât şi în afara lui. La întrebarea domnului Pop „Care a fost cea mai mare bucurie ?” Imre Szepi a răspuns firesc :”După familie, a fost aceea de a fi fotbalist într-o echipă atât de interesantă cum a fost F.C. Baia Mare”. O echipă condusă de un bun psiholog în persoana lui „Nea Vio”!
14. Alexandru Terheş. Un răsfăţat al tribunelor! Un intelectual în adevăratul sens al cuvântului. S-a căsătorit cu colega lui de clasă, Mirela. Doi copii reuşiţi : Alexandra şi Claudiu.S-a stabilit cel puţin pentru o vreme la Oradea. A fost cel mai tânăr din trupa de aur, marca Viorel Mateianu. A jucat mulţi ani la Sportul stundenţesc cu fotbalişti unul şi unul, numai dacă îl amintim pe Hagi. Terheş este un nume greu în fotbalul românesc. Splendite interviurile luate de autorul cărţii celor 13. Încheiem cu cei 14 „magnifici”, cu cuvintele lui Alexandru Terheş :”Nu pot să spun că am fost cel mai bun, cel mai tare, cel mai frumos, cel mai mare. Dar pot spune că am fost ACOLO”. Aşa este şi ne este dor de vremile acelea şi nouă. Cronicarul Ion P.Pop tocmai asta face cu trilogia „F.C. Baia Mare. Generaţia Mateianu”. Ne alină durerile...
Gelu DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu