Claudia Tomescu a citit
la cenaclul de poezie din Satulung, câteva poeme despre minotaur şi labirint.
Simbolistica labirintului şi totodată a fiarei (a minotaurului) e complexă.
Labirintul poate reprezenta atât un traseu dificil, sinusios, spre a ajunge la
lumină, la liman, cât şi sufletul uman cu toate luminile şi întunecările lui.
Iar minotaurul, ( monstrul cu trup de om şi cap de taur) reprezintă fiarele,
figurat vorbind, ce sălăşluiesc în noi. Pentru a învinge minotaurul lăuntric
trebuie să faci o introspecţie în tine, să te autoîmblânzeşti, să renunţi la
orgoliul şi lăcomia care întunecă inima şi sufletul. Pentru a fi învingător ca
Tezeu, în labirintul uman şi a-ţi ucide monştrii lăuntrici, ai nevoie de
stăpânire de sine, de curajul de a te cunoaşte cum eşti şi astfel, înfăşurat în
„haina nouă” a purificării, vei putea ieşi învingător din acest întortocheat
labirint care este viaţa şi încercările ei.
Minotaurul îmblânzit
astfel, adică autocunoaşterea şi recunoaşterea defectelor personale, reprezintă
izbânda spiritului asupra materiei, izbânda minţii asupra forţei brute,
materiale, izbânda luminii asupra întunericului. Doar iniţiaţii, trecuţii prin
încercările grele ale vieţii, au parte
de victorie, graţie unui fir al Ariadnei, care nu este altceva decât dorinţa de
a reuşi să te autoeduci, fără a face compromisuri şi fără a te autoiluziona sau
minţi că se poate trece prin viaţă oricum „cu orice preţ”. Uneori acest „orice
preţ” poate reprezenta monstrul ascuns în tine şi care, aidoma unui şarpe
crescut la sân, te muşcă când te aştepţi mai puţin. De aceea trecerea prin
viaţă este considerată un labirint complex de suişuri şi coborâşuri, de
înfundături şi drumuri drepte, de lumini şi umbre, de bucurii şi tristeţi.
Numai trecând cu seninătate şi irenic peste toate greutăţile vieţii, poţi
ajunge în mijlocul labirintului, adică acolo unde sălăşluieşte înfiorătorul
monstru pentru a-l învinge şi pentru a te purifica.
Nicolae
Bogdan Groza
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu