De o săptămână şi ceva primele pagini ale
ziarelor vorbesc doar despre cazul din judeţul Olt, mai exact de hărţuirea
sexuală şi violul repetat al comisarului şef Barbu asupra unei subalterne la secţia
de poliţie Balş, o femeie căsătorită şi gravidă pe deasupra în cinci luni. Din
aceste considerente a ieşit la rampă, după ce, repet, cazul a fost mult
mediatizat, ministrul de interne, fostul deputat de Maramureş,
simpaticul Radu Stroe, care a afirmat că: „este multă golăneală în Ministerul
de Interne”! Din aceste motive se fac controale zilele acestea la toate
Inspectoratele de Poliţie Judeţene şi deja au căzut capete. Deci fenomenul de
hărţuire sexuală există cu adevărat! La ce scară ne vor spune rapoartele finale
dacă nu se termină toate acestea „în coadă de peşte”, ca de atâtea ori în
România!
Dar eu despre altceva vreau să
vorbesc şi are legătură cu fiinţa care dă viaţă, FEMEIA. În România, cel puţin
una din trei femei are parte de o „întâlnire” cu o formă sau alta a violenţei:
violenţă fizică, violenţă verbală, violenţă psihică. Cred că toţi dintre noi
cunoaştem o persoană de gen feminin victimă a acestui fenomen. La sfârşitul
anului trecut m-am întâlnit cu o colegă care munceşte la un adăpost de noapte
şi-mi spunea că o doare sufletul să primească acolo mămici tinere bătute de
către soţi sau concubini, majoritatea care vin au copii de 3 până în 10 ani. Vă
daţi seama ce traumă este în sufletul ambelor fiinţe?! În România mai există
concepţia că femeia „trebuie să se supună bărbatului”, „să-şi poarte crucea”cu
demnitate, să nu divorţeze ca să nu se facă de ruşinea satului şi a rudeniilor.
Interesant este faptul că agresorul pus faţă în faţă cu o autoritate de stat,
fie că vorbim de Poliţie, de Autoritatea Tutelară, Primărie, Biserică, acesta
nu se consideră vinovat şi poate că va continua bătăile şi înjuriile adresate
consoartei şi copiilor cu şi mai mare îndârjire.
Acest fenomen al violenţei domestice
s-a amplificat după 1989 şi cu precădere în ultimii ani şi datorită sărăciei
care se accentuează pe zi ce trece. Şi legea în România este destul de
permisivă: poliţiştii când sunt chemaţi stau la uşă şi ascultă cum femeia cere
ajutor, dar nu intervin pentru că ar fi violare de domiciliu, dacă intervin îi
aplică amendă contravenţională „capului familiei” de câteva sute de lei şi de
suferit au toţi, că banii provin tot din bugetul familiei.
Indiferenţa societăţii provine şi din
indiferenţa vecinului, a rudeniilor, a cunoscuţilor care întorc spatele unor
femei cu ochii vineţi, cu mâinile tumefiate şi cu sufletul răvăşit. Indiferenţa
provine şi din îndepărtarea de Dumnezeu!
Odată cu intrarea în Uniunea Europeană
femeia română trebuie să ştie că are aceleaşi drepturi ca şi bărbatul şi că
iubirea adevărată se bazează pe dragoste, respect şi încredere, nu pe ură,
dispreţ şi gelozie. Primul pas pe care trebuie să-l facă este să nu accepte
nici un minut abuzul domestic, iar singurul sfat ce poate fi dat unui partener
de cuplu care constată că devine victimă este să se salveze la timp, să plece
din relaţia opresivă atâta timp cât îşi aminteşte că este un om valoros care
spera că familia este locul ideal de a se retrage şi a-şi încărca bateriile de
tumultul vieţii actuale.
În concluzie, încearcă să te educi azi
pentru a vedea cine eşti mâine! Te vei regăsi în copilul tău...
Gelu Dragoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu