A avea două case, una în România, una în Germania, nu-i o fericire!

La patruzeci de ani de când scriitoarea Teresia Bolchiş Tătaru a fugit de regimul comunist în Germania, ca în fiecare ultimi ani, se întoarce, cam prin luna august, pentru a ne oferi o carte. De data aceasta, semnificaţia fiind mai puternică, s-a întors în mijlocul băimărenilor cu două cărţi: „Destin şi destine”, Editura Anamarol Bucureşti şi „Ţara Oaşului în memorii acum trei sferturi de veac”, Editura Gutenberg Târgu Lăpuş. Moderatorul evenimentului şi gazda Bibliotecii judeţene „Petre Dulfu” a fost profesorul universitar dr. Florian Roatiş care a dat pentru început cuvântul părintelui greco-catolic Simion Mesaroş pentru a rosti împreună „Tatăl nostru”. A continuat dl. Florian Roatiş spunând că pe autoare cel mai bine a caracterizat-o Antoaneta Turda şi ştie că a scris cărţi cu tematică ecologică prin anii 1970, că apoi a emigrat în Germania unde s-a remarcat ca un distins biolog dar şi ca participant la seminarii şi activităţi literare în ţara de adopţie. O felicită pentru vasta operă şi pentru faptul că a trecut de la proza scurtă la roman.

Părintele Simion Mesaroş afirmă că este onorat să prezinte această carte „Destin şi destine” scris cu pseudonimul Cecilia Costin, nefiind în această lume a Literaturii decât un amator. Consideră că din punctul său de vedere cartea începe într-o atmosferă istorică iar personajul cărţii, Nina, este un personaj real, fiind colegă cu autoarea şi devenind profesoară de chimie. Cartea se doreşte a fi şi un omagiu adus prieteniei dintre cele două, Nina murind la vârsta de 85 de ani. Părintele Simion Mesaroş punctează câteva lucruri interesante din carte, cum ar fi perioada imediat după sfârşitul Primul Război Mondial şi mişcarea legionară (despre care scrie pozitiv) dar şi despre eşecul ei. Se referă apoi la semnificaţia datei de 23 august 1944, la amăgirea şi deziluzia românilor că „vin americanii”, despre viaţa studenţească a Clujului în perioada stalinistă, despre familia avocatului Fărcaş iar încheierea cărţii se realizează cu poezia lui Radu Gyr „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane” care are şi ea o însemnătate şi valoare de simbol pentru cititori. Poetul şi jurnalistul Dragomir Ignat ne face un scurt şi concis sumar al cărţii, consideră că „Destin şi destine” este „o istorie scrisă prin istorioare” şi este „un deliciu spiritual”.

Despre a doua carte „Ţara Oaşului în memorii acum trei sferturi de veac” dl. Florian Roatiş spune că aceasta „conţine informaţii scrise cu talent de Teresia Bolchiş Tătaru şi se doreşte a fi şi o altă abordare pentru „cultul cuţitului” la oşeni, în contrapartidă faţă de o altă carte scrisă de un scriitor maramureşean.

Părintele Silviu Hodiş mulţumeşte pentru onoarea de a tipări această „istorie trăită” şi recomandă cu căldură cartea tuturor preoţilor, educatorilor şi părinţilor ca să vadă un „model de viaţă exemplară”.

Episcopul Vasile Bizău transmite un cuvânt de apreciere pentru strădania autoarei în a reliefa necazurile, chinurile la care au fost supuşi cei întru credinţa în Domnul prin părintele Florin Marusciac.

Profesorul dr. Remus Vârnav, fost  director al Muzeului Oaşului din Negreşti consideră că „Ţara Oaşului se deosebeşte de Ţara Maramureşului prin faptul că nu a avut oraşe, deci nici cultură urbană”. Vorbeşte admirativ despre Ioniţă Andron şi cele peste 100.000 de clişee fotografice realizate de acesta în Oaş şi Maramureş. Despre cartea Teresiei Bolchiş Tătaru are doar aprecieri, consideră capitolul dedicat jocurilor de copii şi tineret unul inedit şi de mare valoare prin originalitate, într-o lume tot mai computerizată.

Pe seama cărţilor şi personalităţii Domniei sale au mai vorbit: Daniela Sitar Tăut, Dumitru Şovago, Vasile Tivadar, ş.a.

La finalul întâlnirii, vădit emoţionată, cu sclipiri în ochi, doamna Teresia Bolchiş Tătaru mulţumeşte din suflet celor prezenţi şi consideră că la BJPD s-a făcut „un act de cultură, indiferent de zona din care venim fiecare”. Continuă spunând „Am 40 de ani de când am fugit de un regim totalitar, care îţi îngrădea dreptul la credinţă (n.n. Terezia Bolchiş Tătaru fiind fiică de preot greco-catolic) dar eu şi familia mea consider că cei care aţi rămas în ţară sunteţi adevăraţii martiri şi eroi, iar pentru asta aveţi respectul şi iubirea noastră. A avea două case, una în România, alta în Germania nu-i o fericire şi lucrul acesta îmi aminteşte de spusele regretatului Ion Burnar la o lansare de carte a mea: „Teresia Bolchiş Tătaru locuieşte acolo (n.n. Germania) dar trăieşte aici” (n.n. Tăuţii Măgherăuş, MM).

Dacă prima tipărire a Domniei sale a fost în 1967 „Baia Mare, ghid turistic, ONT, Agenţia Maramureş” iar cea mai recentă este aceasta din august 2016 „Ţara Oaşului în memorii acum trei sferturi de veac” vom observa că anul viitor, pe această vreme, ar trebui să sărbătorim cincizeci de ani de activitate scriitoricească! Mulţumim! Sărut mâna pentru tot ce aţi făcut pentru Maramureş, pentru Ardeal, pentru cultura României!

                                                                                 Gelu Dragoş