A avea două case, una în România, una în Germania, nu-i o fericire!

La patruzeci de ani de când scriitoarea Teresia Bolchiş Tătaru a fugit de regimul comunist în Germania, ca în fiecare ultimi ani, se întoarce, cam prin luna august, pentru a ne oferi o carte. De data aceasta, semnificaţia fiind mai puternică, s-a întors în mijlocul băimărenilor cu două cărţi: „Destin şi destine”, Editura Anamarol Bucureşti şi „Ţara Oaşului în memorii acum trei sferturi de veac”, Editura Gutenberg Târgu Lăpuş. Moderatorul evenimentului şi gazda Bibliotecii judeţene „Petre Dulfu” a fost profesorul universitar dr. Florian Roatiş care a dat pentru început cuvântul părintelui greco-catolic Simion Mesaroş pentru a rosti împreună „Tatăl nostru”. A continuat dl. Florian Roatiş spunând că pe autoare cel mai bine a caracterizat-o Antoaneta Turda şi ştie că a scris cărţi cu tematică ecologică prin anii 1970, că apoi a emigrat în Germania unde s-a remarcat ca un distins biolog dar şi ca participant la seminarii şi activităţi literare în ţara de adopţie. O felicită pentru vasta operă şi pentru faptul că a trecut de la proza scurtă la roman.

Părintele Simion Mesaroş afirmă că este onorat să prezinte această carte „Destin şi destine” scris cu pseudonimul Cecilia Costin, nefiind în această lume a Literaturii decât un amator. Consideră că din punctul său de vedere cartea începe într-o atmosferă istorică iar personajul cărţii, Nina, este un personaj real, fiind colegă cu autoarea şi devenind profesoară de chimie. Cartea se doreşte a fi şi un omagiu adus prieteniei dintre cele două, Nina murind la vârsta de 85 de ani. Părintele Simion Mesaroş punctează câteva lucruri interesante din carte, cum ar fi perioada imediat după sfârşitul Primul Război Mondial şi mişcarea legionară (despre care scrie pozitiv) dar şi despre eşecul ei. Se referă apoi la semnificaţia datei de 23 august 1944, la amăgirea şi deziluzia românilor că „vin americanii”, despre viaţa studenţească a Clujului în perioada stalinistă, despre familia avocatului Fărcaş iar încheierea cărţii se realizează cu poezia lui Radu Gyr „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane” care are şi ea o însemnătate şi valoare de simbol pentru cititori. Poetul şi jurnalistul Dragomir Ignat ne face un scurt şi concis sumar al cărţii, consideră că „Destin şi destine” este „o istorie scrisă prin istorioare” şi este „un deliciu spiritual”.

Despre a doua carte „Ţara Oaşului în memorii acum trei sferturi de veac” dl. Florian Roatiş spune că aceasta „conţine informaţii scrise cu talent de Teresia Bolchiş Tătaru şi se doreşte a fi şi o altă abordare pentru „cultul cuţitului” la oşeni, în contrapartidă faţă de o altă carte scrisă de un scriitor maramureşean.

Părintele Silviu Hodiş mulţumeşte pentru onoarea de a tipări această „istorie trăită” şi recomandă cu căldură cartea tuturor preoţilor, educatorilor şi părinţilor ca să vadă un „model de viaţă exemplară”.

Episcopul Vasile Bizău transmite un cuvânt de apreciere pentru strădania autoarei în a reliefa necazurile, chinurile la care au fost supuşi cei întru credinţa în Domnul prin părintele Florin Marusciac.

Profesorul dr. Remus Vârnav, fost  director al Muzeului Oaşului din Negreşti consideră că „Ţara Oaşului se deosebeşte de Ţara Maramureşului prin faptul că nu a avut oraşe, deci nici cultură urbană”. Vorbeşte admirativ despre Ioniţă Andron şi cele peste 100.000 de clişee fotografice realizate de acesta în Oaş şi Maramureş. Despre cartea Teresiei Bolchiş Tătaru are doar aprecieri, consideră capitolul dedicat jocurilor de copii şi tineret unul inedit şi de mare valoare prin originalitate, într-o lume tot mai computerizată.

Pe seama cărţilor şi personalităţii Domniei sale au mai vorbit: Daniela Sitar Tăut, Dumitru Şovago, Vasile Tivadar, ş.a.

La finalul întâlnirii, vădit emoţionată, cu sclipiri în ochi, doamna Teresia Bolchiş Tătaru mulţumeşte din suflet celor prezenţi şi consideră că la BJPD s-a făcut „un act de cultură, indiferent de zona din care venim fiecare”. Continuă spunând „Am 40 de ani de când am fugit de un regim totalitar, care îţi îngrădea dreptul la credinţă (n.n. Terezia Bolchiş Tătaru fiind fiică de preot greco-catolic) dar eu şi familia mea consider că cei care aţi rămas în ţară sunteţi adevăraţii martiri şi eroi, iar pentru asta aveţi respectul şi iubirea noastră. A avea două case, una în România, alta în Germania nu-i o fericire şi lucrul acesta îmi aminteşte de spusele regretatului Ion Burnar la o lansare de carte a mea: „Teresia Bolchiş Tătaru locuieşte acolo (n.n. Germania) dar trăieşte aici” (n.n. Tăuţii Măgherăuş, MM).

Dacă prima tipărire a Domniei sale a fost în 1967 „Baia Mare, ghid turistic, ONT, Agenţia Maramureş” iar cea mai recentă este aceasta din august 2016 „Ţara Oaşului în memorii acum trei sferturi de veac” vom observa că anul viitor, pe această vreme, ar trebui să sărbătorim cincizeci de ani de activitate scriitoricească! Mulţumim! Sărut mâna pentru tot ce aţi făcut pentru Maramureş, pentru Ardeal, pentru cultura României!

                                                                                 Gelu Dragoş

Scriitoarea Teresia Bolchiş – Tătaru îi aduce un omagiu poetului erou Ion Şiugariu Soreanu, printr-un roman!

Marţi, 9 septembrie, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare a avut loc lansarea a două cărţi purtând semnătura scriitoarei Teresia Bolchiş Tătaru. De fapt, şi Cecilia Costin, pseudonimul cu care a semnat romanul, lucru care spune multe despre autoarea originară din Băiţa Băii: patrioată şi iubitoare a ceea ce a lăsat Dumnezeu pe pământ, inclusiv natura în starea ei pură!

Alături i-au stat prof. dr. Terezia Filip, care a spus: „Doamna Bolchiş Tătaru este un scriitor în toată puterea cuvântului, dar trebuie să fim atenţi la personalitatea ei. Şi-a ales pseudonimul în ideea de a fi în prim plan personajul principal al romanului, Ion Şiugariu şi nu dumneaiei. Marile cărţi se nasc din marile adevăruri. A spune adevăruri, pe care autoarea şi le asumă, nu este confortabil nici pentru autor, nici pentru cei care au făcut istoria la un moment dat. Unele omisiuni, au fost făcute voit.(...) Literatura doamnei Tătaru nu este una confortabilă, nu este blândă, deoarece Domnia sa spune adevărul acelor vremi. În orice caz, romanul „Ion Şiugariu, argat fără simbrie la cuvânt” este un reuşit proiect de restituiri a personalităţilor maramureşene şi naţionale. Revenind la scriitoarea Teresia Bolchiş – Tătaru, mi-am dat seama că este o scriitoare foarte importantă a Maramureşului şi de ce nu, a ţării acesteia”.

Doamna dr. Terezia Filip a amintit şi de alte cărţi de referinţă a autoarei, cum ar fi: „Jar şi diamante”, „Măriuca”, „Vânătoare de oameni”, cărţi pe care le-a citit cu plăcere şi le recomandă şi celor prezenţi pentru a fi citite.

Moderatorul manifestării literare, scriitorul Săluc Horvat a dat cuvântul veteranului de război Iustin Miron, care ne-a ţinut o adevărată lecţie de ce înseamnă a fi român. Prin simplitate. Prin fapte.Au curs lacrimi şi atunci, în 1 februarie 1945 când un obuz l-a lovit pe tânărul sublocotenet Şiugariu Soreanu în Cehoslovacia, dar şi acum, în sala de conferinţe a Bibliotecii judeţene. Domnul Iustin Miron a fost camaradul poetului-erou. S-a refugiat din Ardealul de Nord la doar 12-13 ani, când a reuşit să treacă graniţa în România. A fost copil de trupă datorită tutorelui său şi a tuturor copiilor orfani din acele vremuri, Majestatea sa, Regele Mihai I. Apoi, cu lacrimi în ochi a vorbit asistenţei numeroase şi de calitate, despre luptele de la Oarba pe Mureş când a fost rănit, despre întoarcerea armelor, despre faptul că au trecut 69 de ani de la moartea poetului Ion Şiugariu.A continuat „lecţia de istorie” actorul Antoniu Paul care i-a urat veteranului de război Iustin Miron, asemeni tatălui său, „Să trăiţi cât tricolorul!”

Cum „aşchia nu sare departe de trunchi”, elevul Vladimir Lăpuşcă Paul, nepotul domnului Antoniu, ne-a dăruit un moment poetic de mare sensibilitate. Ochii doamnei Teresia Bolchiş Tătaru scânteiau din nou.

Criticul literar Augustin Cozmuţa, cel care o ştie din tinereţe pe autoare, au frecventat aceleşi cenacluri literare, a dorit să adauge: „Vreau să motivez, în calitatea pe care o am, aceea de critic, de ce acest prim volum este considerat roman. Este vorba de un personaj real, important al istoriei – Ion Şiugariu.Ca martor în timp al interesului pentru Maramureş, deşi trăieşte în Germania, autoarea merită toată dragostea şi recunoştinţa noastră. Poetul-erou Ion Şiugariu este readus în atenţia noastră, este pus în circulaţie din nou, după o perioadă destul de lungă, parcă în 1968 s-a scris despre el şi apoi au urmat cele două cărţi scrise de colegul Ştefan Bellu. Faptul că nu este un roman strict documentar şi se vede mâna scriitoricească a doamnei Tătaru, este cu atât mai lăudabil şi mai valoros”.

Profesorul Emil Crâncău a făcut o scurtă prezentare a „neamului Costineştilor” din care se trage autoarea, a vorbit despre centenarul Ion Şugariu de la Tăuţi Măgherăuş sărbătorit recent şi s-a bucurat de faptul că i-a sugerat pseudonimul pus pe acest prim volum iar doamna Tătaru a acceptat

. Au mai vorbit despre cărţi şi autoarea lor: Dumitru Şovago alias Mitruţ din Rus, preotul greco-catolic Simion Mesaroş, Ioana Ileana Şteţco, Dragomir Ignat, Maria Gârbe, Dan Achim,ş.a.

La final, Teresia Bolchiş-Tătaru şi-a prezentat cartea dumneaiei de suflet  „Prinţesa de Cristal din Împărăţia Apelor” şi a mulţumit asistenţei pentru răbdare şi că i-au fost alături şi a promis că volumul II va fi gata, adică bun de citit, la începutul anului viitor datorită generiozităţii editurii „Gutinul”.

Am să închei cu ce a scris „Doamna Apostrof”, doamna Cecilia Costin la pagina 7 din roman:

Elegii pentru Ardeal

                        de Ion Şiugariu

Uitat în vreme şi bătut de vânt,

Trăiesc doar printre visuri şi poeţii.

ARGAT FĂRĂ SIMBRIE LA CUVÂNT,

Mă cert cu fel de fel de precupeţi.

M-aseamăn cu minerii mei un pic:

Tăcut, îmi place pe cărări să urc,

Pe vârfuri – peste oameni de nimic

Şi singur la răscruci să mă descurc.

Ţi tot ca ei, cu lampa de carbid,

Prin galerii înguste-mi place să străbat;

Prin piatră, drum în munte să deschid,

Să caut în adâncuri aurul curat...

Mulţumim doamna Teresia Bolchiş Tătaru pentru cele două cărţi, aşteptăm şi volumul II despre Ion Şiugariu şi, viaţa noastră, în mod cert, va fi mai bună şi însemnată întru Christos când vom şti mai multe despre înaintaşii noştri şi jertfa lor pentru România de azi.

                                                                             Gelu Dragoş