Tălpi lipicioase prin hățișurile
libertății
”câteva fotografii
în care apari într-o postură convenabilă
ți-e teamă să guști
dulceața stării pe loc
pe unii viața îi ține întotdeauna
deasupra
noi stăm în casă și răsfoim
cu leonid palide manuscrise
hai să ieșim din trecut
cu tălpi lipicioase
cuvinte de sprijin
ne rătăcim pe linia dreaptă
iubim în camere închise
prin hățișurile libertății
toți tăcem la pagina patruzecișidoi
în linii mari
despre același lucru
încă o treaptă am coborât
în peștera publică
câteva fotografii
pândind crăpăturile din ordinea întâmplărilor
se poate
și asta se poate
transparența își cojește vechile tencuieli
poate azi poate mâine
după cum îți permite oboseala zilei
să scoți alte sensuri și alte speranțe
palmele își schimbă culoarea
când mă gândesc la noi
trebuie să primesc din nou legea
palide manuscrise
ziua este aproape/să vorbim cu voci egale
folosind cuvinte grupate”
Secretele golului și ale plinului
”tot mușcându-te zilele se măresc
pe un pământ moale și fără zgomote
tinerețea s-a preschimbat
cuvintele noastre se vor naște a doua oară
în alți oameni
în alte anotimpuri
să păstrăm partea noastră de recunoștință
amănuntelor
te lași ales de o scrisoare
destinatar implacabil
nu mai păzesc nimic
precum ovidiu
m-au lăsat să mă clatin într-o barcă
fără să ajung nicăieri
puneți pază pe ciudata noastră sănătate
plină de primejdii
poți spune hotărât
acum știu ce îmi lipsește
am avut vreme destulă să uit
mereu până la viața adevărată
e o distanță
pe care nici homer n-o acoperă
scrie la pagina șaizecișicinci
la pornire aștepți zarul
te uiți în ochii lui cu încredere
aștepți să descoperi
secretele golului și ale plinului
pagina lacomă mistuie aproape tot
ai putea să treci mai departe
se aude o voce
ai putea să treci
știi cum se repetă puținul”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu