Clubul “Spinul” Baia Mare în natură

 Se pare că fiecare membru al acestui restrâns Club de epigramişti, a înţeles că randamentul Clubului în ceea ce şi-a propus să facă, adică epigrame, este cu atât mai bun cu cât prietenia dintre membrii Clubului este mai sinceră şi mai profundă. Astfel numim pe domnul prof. Ioan Şiman, preşedintele de onoare al Clubului, care l-a înfiinţat şi dus la un nivel la care la făcut recunoscut în ţară. Domnul Mircea MICLE ingrijeşte cărţile în curs de apariţie ale colegilor, le redefineşte şi le prefaţează după care le lansează. Domnul Nistor Bud secretar de Club şi statiscian, ne oferă date din activitatea noastră cu o precizie rar întâlnită. Domnul Toma G. Rocneanu a considerat că ar fi un mare păcat ca aceşti muncitori intelectuali frumoşi şi harnici să nu fie cunoscuţi în lume (nu este greşeală şi nici grandomanie) şi din ce constă activitatea lor, aşa că i-a fotografiat şi descris în 8 volume de carte 2340 de pagini în care sunt fotografiaţi şi prezentaţi lumii şi această activitate epigramistică pe care dânşii o fac. Astăzi dragostea de colegi, de Club şi de munca pe care o fac, colegul nostru Vasile Ţâncaş, pe care colegii l-au numit şi director al revistei “Spinul”, a considerat că ar fi frumos să ofere o masă în aer liber, la locuinţa domniei sale din Băiţa. Opt colegi au luat autobuzul şi s-au prezentat la locuinţa colegului. Poate că ar fi mai bine să zicem “curtea casei colegului” deoarece niciunul dintre noi nu a dat frumuseţea peisajului, a aerului curat şi a ceea ce puteam vedea din curte, pentru a intra în casă. Dacă spunem că Vasile Ţâncaş este şi un bun brenerist, se înţelege că-şi face ţuica singur, din câtă roadă îi dau copacii din grădină, dar este ceva care nu se povesteşte senzaţiile le are fiecare în momentul în care este servită această ţuică. Este un lucru de la sine înţeles că cine face ţuica de regulă nu este băutor, dar între prieteni un pahar mai merge, mai ales că această ofertă de prietenie s-a făcut numai pe cheltuiala colegului, care a oferit şi această masa foarte copioasă, aşa cum stă bine unei mese de cinste, cum a fost asta. Nu a lipsit nici vinul sec, nici friptura de copane de găină şi nici berea. Întradevăr că nu ne-am grăbit să ne despărţim, poveştile vor continua, totuşi am prins ultimul autobuz spre Baia Mare cu frumoasa amintire a unei zile de reală destindere sponsorizată integral de gazda Vasile Ţâncaş. Colegii au oferit cărţi pentru biblioteca şcolii din localitate, pe care domnul Vasile Ţâncaş le va dărui. Aşa că din partea Clubului nostru îi aducem mulţumiri domnului Ţâncaş pentru efortul financiar făcut, pentru atmosfera minunată dăruită membrilor Clubului “Spinul”. Cu mulţumiri şi preţuire

         

                                                              Toma G.Rocneanu