Degeaba se spune pe la noi că „Unde-i lege nu-i tocmeală”.
În România postdecembristă lucrurile stau taman pe dos. Chiar în situații
evidente pentru toată suflarea cu oleacă de bun-simț, tocmelile încep taman atunci când molcoma
noastră lege este în sfârșit aplicată de către ticăiții ei slujbași.
S-a
mers până acolo cu nerușinarea și nesimțirea răufăcătorilor cu rang de aleși
(la grămadă parlamentari, miniștri, primari și granguri ai consiliilor județene,
dovediți ca răufăcători de gabarit), încât nu doar că nu și-au recunoscut
ticăloșiile, ceea ce încă i-ar fi reabilitat întrucâtva în ochii lesne
iertători ai compatrioților, dar, negând cu patologică înverșunare evidența
nelegiuirilor comise, ei au continuat să-și susțină totala nevinovăție. Chit că
după ceva timp, mai exact după pierderea funcțiilor publice (notoriul caz al
fostului premier Victor Ponta și al lui Gabriel Oprea, vicepremier în același
guvern), nimeni n-a mai fost interesat să ascundă sub preșul politic hoțiile
lor intelectuale, așa că aceștia au fost deposedați în cele din urmă de niște
titluri științifice nemeritate, pe care oricum le dezonorau. Cine vine la
rând?...
Cu
adevărat de pomină în această carte neîncheiată a marilor neobrăzări naționale
este întâmplarea cu un fost grangur din Consiliul Județean Cluj: după ce că
urcă în stare de ebrietate la volan și comite un accident mortal pe trecerea de
pietoni, monstruosul ipochimen nu numai că nu-și recunoaște faptele și nu se
căiește sincer pentru ele, ci strigă din fundul bojocilor că a fost lucrat
politic!
Sigur,
toate aceste fărădelegi concepute, puse în scenă și finalizate de
atotputernicul cartel al necinstei,
cu certitudine singurul sistem temeinic organizat și în necontenit progres în
România postdecembristă, sunt de-o incalculabilă gravitate pentru neam și țară.
Dovadă economia națională pusă pe butuci, sărăcia generalizată și uriașa
datorie externă. Dar cu adevărat grav, de-o gravitate situată în imediata
vecinătate a catastrofalului, este faptul că, întrucât acest nesățios balaur al
corupției, de la președintele țării și până la găinar, se hrănește cu seva
rezultată din profunda distorsiune moral-spirituală a grosului locuitorilor pe
aceste meleaguri (venerabilul Neagu Djuvara susține că nu-l mai poate recunoște
pe românul interbelic în urmașul lui de-acum), fenomenul, mai ceva ca toate
plăgile egiptene la un loc, nici vorbă să poată fi ținut sub control, necum să
poată fi eradicat vreodată cu legi făcute de hoți pentru hoți, adică așa ca
marile averi făcute prin fraudă să poată fi arătate cu degetul (că, de, avem și
noi democrația noastră), dar în ruptul capului să nu poată fi confiscate. Păi
ce, sunt proști să-și taie craca de sub picioare?!...
După
părerea mea, trei sunt cauzele care generează această năucitoare stare de
lucruri – o țară încă bogată, cu tot mai mulți trăitori de azi pe mâine:
1)Legea
alegerilor generale prevede că din 2016 românii nu vor mai avea parte de 588 șparlamentari,
ci de numai 466 (cu circa 70 de aflători în treabă mai puțini decât totalul
congresmenilor americani, unii dintre aceștia deja penali cu acte în regulă,
ceilalți grăbindu-se să-i ajungă din urmă, ba chiar să-i depășească). Prin
urmare, nici actualii șparlamentari și nici următorii nu sunt interesați ca țara
să prospere, ci ca lor și fârtaților lor să le fie bine. Or, e știut că un
atare bine ciocoiesc se pescuiește la iuțeală (chiar într-un mandat) doar în
ape tulburi și pe seama celor mulți.
2)În
conceperea făcăturilor numite acte normative, aleșii cu putere legislativă și
executivă au în vedere în primul rând respectarea cu strictețe a recomandărilor-porunci
venite de la jandarmii democrației planetare, acestea formând nucleul planului
de globalizare. Celelalte, precum trebuințele propriilor cetățeni, intră în
lungă așteptare, până la deplina lor uitare.
3)Legile
postdecembriste sunt atât de blânde în special cu marii răufăcători, încât aceștia
tot acuși-acuși își permit să le încalce. Adică, dacă nu-i din partea lor nici
urmă de respect sau de teamă față de legi, atunci măcar sfidare pe rupte.
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
6 august 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu