Visul

 

Sărut mâna draga mea măicuță,

Iar te-am visat în noaptea cea de joi,

Erai și-n vis așa cum ești,

Din ce în ce mai mult îmbătrânești,

Cu ochii plini de lacrimi, micuță și slăbuță,

Așa-mi apari în vis, mereu, dragă măicuță.

 

Când m-ai văzut tare te-ai bucurat,

Te răsuceai, prin lux, curaj să stai n-aveai,

Mereu obrazu-mi roșu îmi pupai

Și parcă-n vis mereu tu te grăbeai.

Țin minte vorba spusă mai de mult,

Să nu uit rugăciunea, de tine să ascult.

 

Te-ntreb, dragă măicuță, de ce te simți stingheră,

Uite aici să-ți pui papucii chiar lângă etajeră

Și te mai rog măicuța mea,

Să-mi spui dacă dorești din frigider ceva?

Simt că nu ai tihnă și nu-ți place să stai,

La fiul ajuns domn, cu păr creț și bălai.

 

 

Îți simt în suflet supărarea ce te-apasă

Și știu că-ți este dor mereu de casă,

Chiar mă rugai acolo să te duc,

Să stai mai liniștită la masa de sub nuc.

Orașul pentru tine înseamnă mult amar,

În schimb eu vin pe-acasă tot mai rar.

 

 

Ei, buna mea măicuță, ce mult m-a ajutat

Și sfânta rugăciune și sfatul ce l-ai dat.

Eu vin acas, în vis, de multe ori, măicuța mea,

Dar cum aș mai veni dac-aș putea!

Sunt domn, așa cum spui, sunt învățat,

Pe-oriunde mi-au fost pașii, de tine n-am uitat.

 

Acuma trec prin sat și-atât de rău îmi pare,

Că trec doar să aprind o simplă lumânare.

În cimitirul satului bătrân unde v-am îngropat,

Și-apoi mă-ntorc spre casă, cu ochiul lăcrimat,

Crezând atâta doar, cu mult amar,

Ca lumânarea mea să nu fie-n zadar.

 

 

VASILE BELE