A apărut, recent, în colecţia “Opere fundamentale” (colecţie iniţiată şi coordonată de acad. Eugen Simion), încă două volume din ediţia Ion Agârbiceanu, cuprinzând exclusiv romane: Ediţie îngrijită, notă asupra ediţiei, bibliografie, note şi comentarii, referinţe critice şi glosar de Ilie Rad, Academia Română, Editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 2017.
Odată cu prezentele volume din colecţia “Opere fundamentale”, se încheie retipărirea tuturor celor XVIII tomuri din seria de Opere a lui Ion Agârbiceanu, începută şi realizată de G. Pienescu (vol. I-XII) şi continuată, cu aceeaşi devoţiune, de Victor şi Mariana Iova (vol. XIII-XVIII), la care se adaugă alte volume neincluse în seria de Opere Pienescu-Iova (cum ar fi, în prezentul volum VII, romanul Licean… odinioară).
Dacă cele 18 volume ale ediţiei Pienescu-Iova au apărut într-un interval de patru decenii (1962-2002), iată că, beneficiind de munca editorilor menţionaţi, Ilie Rad şi echipa sa au reuşit să retipăreacă cele 18 volume într-un interval de doar 4 ani (2014-2017), ritmul fiind de două volume pe an, în noua colecţie. Mai adăugăm aici faptul, deloc lipsit de importanţă, că, în cazul prozei scurte (schiţe şi povestiri), au fost incluse în această ediţie şi toate textele de proză din volumele antume ale scriitorului, omise din cele 18 volume ale seriei de Opere.
În privinţa repartizării celor 9 romane în volumele de faţă (VII-VIII), situaţia se prezintă astfel: vol. VII conţine romanele Licean… odinioară (1939), Vremuri şi oameni, I. Acasă (1914-1916) (1942), Vremuri şi oameni, II. Pe drumuri (1916-1918),Vremuri şi oameni, III. Lume nouă (1919-1940) (1943). Dacă am fi adăugat aici şi romanul Prăpastia (1940), acesta ar fi disproporţionat, ca număr de pagini, volumele de faţă. Pe de altă parte, trilogia Vremuri şi oameni trebuia să apară în acelaşi volum, fiindcă autorul ţinea foarte mult la unitatea tematică a trilogiei, după cum sew arată în Note şi comentarii.
Volumul VIII conţine, în ordinea cronologică a scrierii, romanele Prăpastia (1940),Sfântul (1942), Frământări (1943), Prăbuşirea (1943) şi Vâltoarea (1945). În sumarul acestui volum, titlurile nu au mai respectat criteriul publicării în seria deOpere, ci pe acela al scrierii romanelor (anii din paranteză desemnează acest lucru).
Dintre volumele XIII-XVIII, incluse în ediţia de faţă, primele două (XIII-XIV) au apărut înainte de 1989, ceea ce a avut consecinţe negative asupra conţinutului, în sensul că cenzura comunistă a eliminat zeci de cuvinte, sintagme, enunţuri, uneori pagini întregi, în 87 de cazuri la vol. XIII, şi 55 la vol. XIV. Din fericire, experimentaţii editori, Mariana şi Victor Iova, au marcat cu croşete pasajele eliminate, deşi croşetele erau marca distinctivă a cenzurii, care fusese oficial desfiinţată, în martie 1977! Graţie miraculoaselor croşete, prin confruntarea cu manuscrisele originale, păstrate la Biblioteca Centrală Universitară “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca (unde au ajuns prin eforturile profesorului Mircea Popa), au fost reintroduse la locul cuvenit acele fragmente eliminate de cenzură.
Un merit indiscutabil al acestor două volume este faptul că, în premieră, au fost eliminate şi înlocuite cu fragmentele adecvate toate croşetele cenzurii comuniste. Notele şi comentariile sunt acum mult mai complexe, oferind informaţii despre destinul celor nouă romane, despre diferenţele dintre ediţiile princeps sau manuscrise şi ediţiile tipărite succesiv, despre fragmentele publicate în reviste cu diferite prilejuri şi intervenţiile cenzurii antonesciene, dejiste sau ceauşiste.
Referinţele critice includ şapte cronici de întâmpinare, semnate de Teodor Murăşanu, Dumitru Micu, Iuliu Pârvu, Z. Ornea (două cronici) şi Cornelia Ştefănescu.
La secţiunea Ion Agârbiceanu în actualitate au fost incluse doar trei cronici literare la volumele V-VI (semnate de Ion Brad, Ion Buzaşi şi Răzvan Voncu), deşi suntem convinşi că o să mai apară şi altele (întârzierea receptării volumelor amintite se explică şi prin numărul mare de pagini: peste 3600!).
Glosarul de la finalul volumului VIII a fost redimensionat cu peste 200 de intrări, valabile pentru toată opera scriitorului.
Ca şi la primele patru volume, materialul iconografic este foarte bogat, remarcându-se acum publicarea fotografiilor celor patru importante distincţii primite de Agârbiceanu: Ordinul Coroana României în grad de Cavaler, pentru activitatea dsfăşurată în timpul războiului, ca preot militar în corpul voluntarilor ardeleni şi bucovineni – acordată în aprilie 1919; Ordinul “Ferdinand” în grad de Cavaler – 1 mai 1931; Medalia Ferdinand I cu spade pe panglică – 4 decembrie 1931; Steaua Republicii Populare Romîne (sic!), clasa I, în 1962, la împlinirea vârstei de 80 de ani).
Să amintim componenţa echipei coordonate de Ilie Rad, care a realizat valoroasa ediţie: dr. Carmen Ţâgşorean, drd. Alexandra Ormenişan, drd. Flavia Topan, drd. Otilia Mureşan, tineri cercetători, membri ai Școlii Doctorale de Știinţe Politice şi ale Comunicării, din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
Romulus Cătană
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu