Schimbăm măştile între noi
ca şi cum am întinde capcane
însingurarea poartă chipul
zilei de azi
şi golul este o altă zi fericită
pentru cel ce-şi poartă
moartea subsuoară
ca un lămpaş
zâmbetul ochilor luminează cuvinte
lacrima dezgheaţă
şi ne numeşte pe nume
atunci masca pe care o porţi
devine rigidă
lasă trupului moale puterea
de-a intra cu totu-n pământ
curge prin rădăcini
firul de apă subţire
pe streaşina unui strigăt desculţ
şi ne scad rădăcinile
şi cresc măştile în pământ
şi creşte pământul în trunchi
şi cresc arbori mascaţi
în alţi arbori
mlădiţe de mască cu muguri de sânge
bucuroşi schimbăm
între noi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu