îngăduitori ochii mei
pironiți în orbite
sunt incapabili
să perceapă
infernul
ca o negură
peste pleoapa
molcomă
a pământului
spulberat de vânt
îngroapă totul
în ploi și-n furtună
rupând și
dezrădăcinând
copaci
striveşte acoperișuri
și oameni
azvârlind
tot felul de lucruri
prin grădini
prin curți
peste tot
abătut mă cufund
în liniştea
de după furtună
şi mă rog ţie
promite-mi Doamne
că într-o zi iubirea
va fi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu