Amintirea cerbului alb

                                      de Gheorghe Pârja

Sâmbătă, 28 februarie, 2026, a avut loc la Săliștea de Sus un eveniment la care a reacționat sufletul devenirii mele întru cultura Nordului. A fost cinstită memoria și opera poetului Ion Bogdan, în așezarea în care a venit pe lume. Personalitatea poetului a fost evocată de scriitori, oameni de cultură maramureșeni. A fost prezentă și familia poetului. De altfel, fiica lui, Anamaria Iuga, și-a lansat valoroasa ei carte “Țesând povești. Istorii de viață în camera bună maramureșeană”. Evenimentul a fost moderat de dr. Dana Buzura-Gagniuc, managerul revistei de cultură “Nord Literar”, revistă care publică un comentariu la carte, iar ilustrația publicației este asigurată de imagini din cartea-album.

Privind în timp, evenimentul mi-a adus aminte de episoade de viață de la începuturile mele literare, petrecute și la Săliștea de Sus. Nu uit celebra revistă Semnal, premiată pe țară în anul 1969. Dar și întâlnirea lui Nichita Stănescu cu elevii de atunci ai Școlii săliștene, instituție de învățământ condusă de profesorul Dumitru Chiș. A fost un popas în drumul nostru spre Borșa, iar eu îl însoțeam pe marele poet prin Maramureș. Așa mi-am adus aminte de o poveste pe care o spun din când în când. Cum o fac și acum.

La un început de toamnă, în celălalt secol, într-o zi cam noroasă, doi oameni mergeau dinspre Rozavlea spre Săliştea de Sus, povestind. Zice unul: Ce-ai vrea să-ţi apară acum în cale ca să te bucuri? Simion din Rozavlea răspunde brusc: Fecioara privirii! Dumitru, din neamul lui Iuga, mai făcu câţiva paşi, cu care-şi măsura tăcerea. Privi spre deal şi gândi pentru sine: Se strică vremea! Şi se opri, de parcă l-ar fi ars o amintire. După acest mic ocol, îi răspunse lui Simion: Aş vrea să ne sară în faţă un cerb alb. Apoi, vremea a trecut, Simion şi Dumitru au plecat de pe Vale să dovedească lumea.

Cam aşa mi-am închipuit timpul acela căutător al celor doi buni prieteni, Simion Şuştic şi Dumitru Iuga. Cei doi au înflorit Valea Izei prin cultură. Aproape le-a fost Simion Iuga, adică Sam. Acum, melancolia primilor doi apleacă ramuri şi în urma lor un aer vechi apasă. Dumitru Iuga, după numele de scriitor Ion Bogdan, a marcat cultura Maramureşului cu sigilii care nu se şterg. Născut în Săliştea de Sus, august 1942, a tras cu înţelepciune după el toate horile şi obiceiurile văilor. Avea o răbdare, o perseverenţă şi un talent aparte de a se apropia de geniul poporului.

Pentru el, poema populară era adâncul, dar şi cerul gândirii şirului de oameni, prelins prin vreme. Era şi un valoros interpret al poeziei ţăranilor. A avut un simţ fin pentru valoarea versului popular, ştiind că are întotdeauna un bogat conţinut de viaţă. Omul, pentru Ion Bogdan, era un izvor nesecat de lumină. Îmi spunea prietenul meu: Cine a văzut un răsărit de soare pe Iza descoperă sensul vieţii. El a ştiut să simtă miracolul trăirii în versul popular. De aceea, toate culegerile alcătuite de el erau gardate de frumuseţi ale inspiraţiei celor mulţi. „Mult mă mir de cel ce tace,/Cu-a lui inimă ce face!”

Prietenul nostru ştia, ca un profesionist, obiceiurile din această parte de ţară. Făcea parte dintre acei intelectuali care toată viaţa au învăţat lecţia Maramureşului. Şi a ajuns la părerea că multe taine mai are. De numele lui se leagă manifestări curate ale Maramureşului, care au prins durată. Le organiza cu exigenţă şi rigoare. De numele lui se leagă şi apariţia unor publicaţii cu valoare de unicat. Aşa este Calendarul Maramureşului, care a fost un eveniment cultural al întregii ţări. Trei alcătuitori: Ion Bogdan, Mihai Olos şi Nicoară Timiş. Cine poate uita celebrele caiete „Măiastra”, care au certificat naşterea unei şcoli de literatură în Maramureş?

Poetul Ion Gheorghe a simţit că „zilele de alergătură, strângere şi selecţie aspră, nopţile de zbucium şi de febră tipografică se trag din osteneala generoasă a poetului Ion Bogdan”. Prietenul nostru a dorit şi a reuşit să creeze în bună parte în Maramureş o implozie sincronă de idealuri omogene, adunând în jurul lui scriitori consacraţi, dar şi tineri la început de drum. El însuşi era un poet „cu ochiul mereu întors în sine, iar stările de calmă trăire sunt ale unui poet cu aventuri lirice de profunzime” (Laurenţiu Ulici). Un alt exeget a observat, pe bună dreptate, că „Ion Bogdan e un poet exemplar, întărit de cunoştinţe filozofice şi etno-hermeneutice, un poet al locului şi fiinţării româneşti” (A. I. Brumaru).

Alături de Nicoară Timiş, Liviu Borlan, Mihai Cupcea, Mihai Olos, Vasile Latiş, Gavril Ghiur sau Valentin Băinţan, Ion Bogdan a cristalizat o viziune sănătoasă asupra valorilor autentice din cultura maramureşeană. Marele lor consultant a fost savantul Mihai Pop. La 75 de ani, abia împliniţi, Ion Bogdan (Dumitru Iuga) s-a săvârşit din viaţă (septembrie 2017). Rămâne intelectualul care a luminat multe din straturile vechi ale Maramureşului. Mi-a fost prieten vechi, bun, deştept, care întreţinea arderea vieţii. Nu uit începutul textului. După retragerea lui Simion din viaţă, s-a întâmplat să-i fiu eu lui Ion însoţitor de vale. De data aceasta fără întrebări, pe o colină din preajmă, s-a arătat un frumos cerb alb. Venea din volumul lui de versuri. Ne-a privit parcă uimit de viaţa lui şi a plecat în josul râului.

Era spre toamnă, într-o zi cu soare. Ion atâta a zis: Noi trecem prin lume ca stolurile de paseri.

Frumos și înțelept evenimentul de sâmbătă de la Săliștea de Sus. Organizat de Asociația SEMNAL, din Săliștea de Sus, președintă, dr. ing. Dorina Vlad. Onoare, domnului primar Ștefan Iuga, care a sprijinit spiritul academic în orașul care a fost ales.

Lumina zăpezii plăcută Cerbului Alb ne-o aduce Georgeta Maria Iuga

 Miercuri, 20 decembrie, ora 13,oo la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare a avut loc un eveniment de la care nu aş fi vrut să lipsesc pentru nimic din lume: prezentarea volumului postum de poezii „Ion Bogdan – Exerciţiile fiinţei”, Editura „Eurotip” Baia Mare, volum îngrijit de către soţia autorului Georgeta Maria Iuga, fiica Anamaria şi fiul Bogdan. Din mărturisirile Georgetei Maria Iuga, pe care poetul Gheorghe Pârja a numit-o inspirat „Penelopa omului de cultură Dumitru Iuga alias Ion Bogdan” manuscrisul era finalizat şi gata de lansat pentru aniversarea poetului, dar datorită unei tristeţi în familie acest lucru s-a amânat.

Moderatorul evenimentului, poetul Gheorghe Pârja, care i-a mulţumit public regretatului Dumitru Iuga pentru stăruinţa cu care a insistat la tatăl Domniei sale să-l dea la şcoală mai departe, l-a invitat pe profesorul Simion Iuga de la Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” Săliştea de Sus să vorbească despre personalitatea scriitorului şi omului de cultură Dumitru Iuga. Acesta a dat citire unor amintiri pe care Dumitru Iuga le scrisese şi i le trimisese în iunie anul acesta vechiului său prieten, presimţind pe undeva trecerea la cele veşnice.

Poetul Gheorghe Pârja, preşedintele Reprezentanţei Maramureş a Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România şi prefaţatorul volumului „Exerciţiile fiinţei” a precizat că nu îşi doreşte să facă un prohod din această întâlnire, ci “să contribuie la revigorarea condiţiei lirice a celui care a fost Ion Bogdan”.A  afirmat de asemenea că “acest Domn nu a invidiat pe nimeni, a fost un ferment al armoniei, niciodată nu l-am auzit să spună ceva rău despre unul sau altul”.

Profesorul meu, dr. Nicolae Iuga a amintit faptul că Ion Bogdan era „deopotrivă un risipitor de idei şi de manuscrise şi de aceea este cu atât mai de apreciat efortul familiei de a cuprinde într-o carte creaţiile sale”.

La trei luni după plecarea lui dintre noi, mă gândesc cu nostalgie la vorbele pline de duh la adresa  „Drăgoşeştilor de Lucăceşti”, adică Ioan şi Gelu Dragoş, la ţinuta impecabilă în guba tradiţională Săliştei şi la faptul că a răspuns mereu prezent invitaţiei mele la manifestările literare din Mireşu Mare sau Satulung, Ţara Chioarului.

Un moment emoţionant a fost când domnul Ioan Igna a prezentat „Calendarul Maramureşului”, editat în 1980 de cătrei trei mari personalităţi ale Maramureşului: Ion Bogdan, Mihai Olos şi Nicoară Timiş şi i-a înmânat doamnei Georgeta Maria Iuga fotografii inedite din acest calendar, motiv pentru care poetul Gheorghe Pârja a spus că este necesar să se mai retipărească acesta pentru valoarea intrisecă şi curajul celor trei corifei într-o epocă a „bandei lui Bandula”.

Despre personalitatea complexă a lui Dumitru Iuga (Ion Bogdan) a vorbit şi scriitorul Ion Papuc, poeta Ioana Ileana Şteţco, istoricul dr. Ilie Gherheş, ş.a.

Am să închei cu vorbele poetului Gheorghe Pârja din prefaţa cărţii, cel care-l ştie pe Dumitru Iuga de peste 50 de ani: „Imaginile luate din folclorul Nordului nu sunt nici în acest volum un reflex tradiţional, ci mai ales un capriciu de estet. Ion Bogdan a încercat să reconstruiască un cosmos arhaic lovit de desacralizare, să caute Centrul lumii dacă se poate în acest Nord. Multe dintre poemele lui recuperează lucruri apuse, pentru a desena Centrul ordinii vechi. Ceea ce adaugă un plus de lirism prin tomnatice rezerve ale aducerii aminte. Înainte de a fi şi un autor al spectacolului anotimpurilor, în constelaţii simbolice a universului tradiţional, Ion Bogdan este şi un poet al regăsirii. Prin versuri îndrăzneţe, prin asocieri imprevizibile, unele poeme s-ar putea crede că stau sub spectrul unui dicteu automat. Dimpotrivă, poemul este o construcţie după chipul şi asemănarea harului, totul se supune unei discipline poetice. Şi acest volum, Exerciţiile fiinţei – cum spuneam elaborat în mare parte anul trecut (2016), dovedeşte că poetul are ştiinţa unei tehnici poetice originale. M-a dus cu gândul la poezia ludică a lui Emil Botta, care şi-a asumat spectrul metodic al culturii noastre populare arhaice, cu nunaţe tragice.”

                                                                      Gelu DRAGOŞ

Cerbul alb al literaturii maramureşene

 La Miercurea de poezie a fost evocat poetul Ion Bogdan, în preajma zilei de Sfântul Dumitru şi la şase săptămîni de la trecerea sa la cele veşnice. Comentariul lui Nicolae Scheianu, iniţiatorul şi organizatorul miercurei de poezie şi lectura din versurile poetului de către actorul Paul Antoniu au dat o altă dimensiune poeziei lui Ion Bogdan (Dumitru Iuga). Pe o casetă de 30 de minute, pe fondul muzical din Dumitru Fărcaş ascultam parcă alt poet, decît cel ştiut, cosmic, plin de zbucium şi nepămîntean. Mi se părea că versurile din volumul „Valea pământului” erau altele, fascinante şi neştiute. Am simţit pentru a nu ştiu cîta oară că poezia este ceva de nedefinit dar care ne transpune fiinţa şi ne face să fim, pentru o clipă, mai mult decît sîntem. „Nu mai aprinde verzi lumînări/ brazii vin singuri/ ascultă/ cum răsună tăcerea…” Cerb Alb, Ed. Albatros, 1976. Laurenţiu Ulici, comentîndu-i volumul de debut, spune că „ochiul său rămîne mereu întors în sine, evocarea naturistă avînd mai mult un rol contrapunctic prin sugestia de puritate incoruptibilă, prin vitalitatea conţinută”, Prima verba, Ed. Albatros, 1978. Ion Bogdan , chiar dacă fizic va fi de acum, tot mai departe de noi, prin versurile sale ne va fi mereu aproape. Fie-i memoria binecuvîntată !

Autor: Ştefan JURCĂ

Sursa: Graiul Maramureşului

Ultimul părinte al Calendarului

În 1976 ia fiinţă Asociaţia Tinerilor Artişti din Maramureş, care se va numi „Măiastra”, cu un program generos: editarea unor volume de poezie şi proză (nu s-a reuşit decât prin edituri) dialoguri lunare asupra unor volume apărute, invitarea la „Serbările Măiastra” a unor personalităţi culturale, reviste, edituri, organizarea de acţiuni culturale şi sprijinirea unor manifestări de gen din judeţ. Cu rigoare, programul s-a împlinit. Era coordonat de Ion Bogdan (Dumitru Iuga) secondat de Mihai Olos. Mă opresc astăzi asupra publicaţiilor Asociaţiei „Măiastra”. Revista cu acelaşi nume apare în 1976, dedicată Centenarului Brâncuşi. Al doilea număr a fost interzis şi topit în tipografie după ce a primit bun de tipar. Câteva pliante au apărut cu prilejul unor întâlniri cu revistele „Viaţa Românească”, „Luceafărul”, cu cenaclul „Andrei Mureşanu” (1980). A fost interzis pliantul „Omagiu lui George Boitor”. Publicaţia care a dezmorţit multe spirite, a aprins imaginaţia şi speranţa multor scriitori din ţară, a fost „Calendarul Maramureşului”. Autori – alcătuitori: Ion Bogdan, Mihai Olos, Nicoară Timiş. Girat de Asociaţia Folcloriştilor şi Etnografilor şi „Măiastra”, Asociaţia Tinerilor Artişti, a apărut în 1980 la Baia Mare. Editat de Comitetul de Cultură şi Centrul de îndrumare. Responsabil de carte: Ion Bogdan. După cinci ani de răbdare „cincinală”, cum ironic îmi spunea Ion Bogdan. Care până luni, 11 septembrie 2017, a fost ultimul părinte în viaţă al Calendarului (Nicoară Timiş şi Mihai Olos au plecat mai devreme). Până să apară pe piaţă a trecut printr-o atentă analiză. Ştiu bine, eram în preajma celor trei, s-au făcut multe cerneri. Inclusiv crucile care marcau moartea unor personalităţi au fost şterse într-o noapte. Şi totuşi a rămas o publicaţie care a trezit mare interes. Cei trei s-au zbătut fiecare cu temperamentul lui. Ion Bogdan şi Mihai Olos cu argumentele valorii, iar Nicoară Timiş cu diplomaţia uşilor mai înţelegătoare.

Apariţia Calendarului a fost un eveniment. Mă puteţi întreba: ce s-a publicat de a avut atâta căutare? Semnează un editorial prof. Mihai Pop, Nichita Stănescu un poem despre Moşu din Bogdan Vodă dr. Mihai Marina, un eseu despre domnitorul Bogdan. Arheologul Radu Popa traduce câteva Diplome maramureşene, cred prima echivalenţă în limba română. Alexandru Filipaşcu scrie despre vechimea prezenţei pastorale în etajul alpin al Carpaţilor. Un text incitant pentru vremea aceea aparţine lui Mircea Popescu despre „Eliade şi folclorul”. O antologică însemnare aparţine lui Constantin Noica, „Călătorie în Maramureş”. Profesorul

Dumitru Pop analizează un vechi motiv păstoresc „Stâna prădată”. Istoricul Vasile Netea ne-a adus mai aproape „Asociaţiunea pentru cultura poporului român din Maramureş” (1860). Apoi Janeta Ciocan argumentează perenitatea unui meşteşug popular – centrul de olari din Săcel. Despre patriotul Ioan Mihaly de Apşa scrie Romulus Zaharia. Câteva segmente toponimice şi lingvistice aparţin lui Vasile Latiş. Discursul lui Ioan Alexandru de la Şişeşti, noiembrie 1978, întregeşte numele sonore din revistă. Vasile Bologa răsfoieşte „Codicele de la Petrova”, iar Laurenţiu Ulici scrie un text ludic, dar sobru despre Festivalul de datini de la Sighetu Marmaţiei. Autorii Calendarului publică texte (nesemnate) despre obiceiuri de peste an şi din viaţa omului. Calendarul găzduieşte poezii ale autorilor din Maramureş. S-au adunat multe păreri despre publicaţie, unică în felul ei. Ana Blandiana: „<Calendarul Maramureşului> este un aparat de precizie care a înregistrat, cu fineţe până la nuanţă, o realitate artistică şi sufletească existând încă în chip miraculos”. Calendarul este numit „Biblie maramureşeană”. Gheorghe Pituţ: „Acest Calendar, O lume inconfundabilă care este Maramureşul”.

Fie acest text un omagiu adus ultimului părinte al „Calendarului Maramureşului” (1980), poetul şi prietenul Ion Bogdan, care ne-a lăsat o floare şi un stâlp neclintit, un nor adormit pe vânt, un cântec şi un ochi sorbind razele vederii. Da, un nume adunat pe-o carte! Dar ce nume şi ce carte!

Autor: Gheorghe Pârja

Sursa: Graiul Maramureşului

Plecarea cerbului alb

La un început de toamnă, în celălalt secol, într-o zi cam noroasă, doi oameni mergeau dinspre Rozavlea spre Săliştea de Sus, povestind. Zice unul: Ce-ai vrea să-ţi apară acum în cale ca să te bucuri? Simion din Rozavlea se aştepta să răspundă brusc: Fecioara privirii! Dumitru din neamul lui Iuga mai făcu câţiva paşi cu care-şi măsura tăcerea. Privi spre deal şi gândi pentru sine: Se strică vremea! Şi se opri de parcă l-ar fi ars o amintire. După acest mic ocol, îi răspunse lui Simion: Aş vrea să ne sară în faţă un cerb alb. Apoi, vremea a trecut, Simion şi Dumitru au plecat de pe Vale să dovedească lumea.

Cam aşa mi-am închipuit timpul acela căutător al celor doi buni prieteni, Simion Şuştic şi Dumitru Iuga. Acum melancolia lor apleacă ramuri şi în urma lor un aer vechi apasă. Dumitru Iuga, după numele de scriitor Ion Bogdan, a marcat cultura Maramureşului cu sigilii care nu se şterg.

Născut în Săliştea de Sus, a tras cu înţelepciune după el toate horile şi obiceiurile văilor. Avea o răbdare, o perseverenţă şi un talent aparte de a se apropia de geniul poporului. Pentru el, poema populară era adâncul, dar şi cerul gândirii şirului de oameni, prelinse prin vreme. Era şi un valoros interpret al poeziei ţăranilor. A avut un simţ fin pentru valoarea versului popular, ştiind că are întotdeauna un bogat conţinut de viaţă.

Omul, pentru Ion Bogdan, era un izvor nesecat de lumină. Îmi spunea prietenul meu: Cine a văzut un răsărit de soare pe Iza descoperă sensul vieţii. El a ştiut să simtă miracolul trăirii în versul popular. De aceea, toate culegerile alcătuite de el erau gardate de frumuseţi ale inspiraţiei celor mulţi. „Mult mă mir de cel ce tace,/ Cu-a lui inimă ce face!” Prietenul nostru ştia, ca un profesionist, obiceiurile din această parte de ţară. Făcea parte dintre acei intelectuali care toată viaţa au învăţat lecţia Maramureşului. Şi a ajuns la părerea că multe taine mai are.

De numele lui se leagă manifestări curate ale Maramureşului, care au prins durată. Le organiza cu exigenţă şi rigoare. De numele lui se leagă şi apariţia unor publicaţii cu valoare de unicat. Aşa este Calendarul Maramureşului, care a fost un eveniment cultural al întregii ţări. Trei alcătuitori: Ion Bogdan, Mihai Olos şi Nicoară Timiş. Cine poate uita celebrele caiete „Măiastra”, care au certificat naşterea unei şcoli de literatură în Maramureş?

Poetul Ion Gheorghe a simţit că „zilele de alergătură, strângere şi selecţie aspră, nopţile de zbucium şi de febră tipografică se trag din osteneala generoasă a poetului Ion Bogdan”. Prietenul nostru a dorit şi a reuşit să creeze în bună parte în Maramureş o implozie sincronă de idealuri omogene, adunând în jurul lui scriitori consacraţi, dar şi tineri la început de drum. El însuşi era un poet „cu ochiul mereu întors în sine, iar stările de calmă trăire sunt ale unui poet cu aventuri lirice de profunzime” (Laurenţiu Ulici).

Un alt exeget a observat, pe bună dreptate, că „Ion Bogdan e un poet exemplar, întărit de cunoştinţe filozofice şi etno-hermeneutice, un poet al locului şi fiinţării româneşti” (A. I. Brumaru). Alături de Nicoară Timiş, Liviu Borlan, Mihai Cupcea, Mihai Olos, Vasile Latiş, Gavril Ghiur sau Valentin Băinţan, Ion Bogdan a cristalizat o viziune sănătoasă asupra valorilor autentice din cultura maramureşeană. Marele lor consultant a fost savantul Mihai Pop.

La 75 de ani abia împliniţi, Ion Bogdan (Dumitru Iuga) s-a săvârşit din viaţă. Rămâne intelectualul care a luminat multe din straturile vechi ale Maramureşului. Mi-a fost prieten vechi, bun, deştept, care întreţinea arderea vieţii. Nu uit începutul textului. După retragerea lui Simion din viaţă, s-a întâmplat să-i fiu eu lui Ion însoţitor de vale. De data aceasta fără întrebări, pe o colină din preajmă, s-a arătat un frumos cerb alb. Ne-a privit parcă uimit de viaţa lui şi a plecat în josul râului.

Uitasem să spun că era spre toamnă, într-o zi cu soare. Ion atâta a zis: Noi trecem prin lume ca stolurile de paseri.

                                                                                   Gheorghe Pârja

IN MEMORIAM ION BOGDAN (DUMITRU IUGA)

Trecere

noi trecem prin lume ca și stolurile de paseri

dinspre Nord spre Sud

niciodată sufletul nu este învins

sufletul

are o demnitate a ceea ce este

ce vrea să fie

o măreție

pentru totdeauna

ION BOGDAN a decedat

În 7 august 2017, poetul Ion Bogdan (Dumitru Iuga, pe numele său de naştere) din Baia Mare a fost sărbătorit la împlinirea vîrstei de 75 de ani. Era fericit şi avea proiecte literare. Iată însă că ieri am aflat vestea că Dumitru Iuga a trecut la cele veşnice, după o criză de inimă. Poetul Ion Bogdan însă rămîne în literatură, prin cărţile sale şi prin revistele pe care le-a editat.

DUMITRU IUGA s-a născut în 7 august 1942, la Săliştea de Sus, Maramureş. Absolvent al Universităţii din Cluj Napoca şi Bucureşti, profesor de Limba Română şi Limba Franceză. A predat la Şcoala generală Săliştea de Sus (1963-1970), a fost metodist la Casa Creaţiei Populare Maramureş (1970-1978; 1980-1984; director între 1990 şi 2002; referent între 2003 şi 2004), bibliotecar la Biblioteca Judeţeană Maramureş (1978-1980; 1985-1990). A debutat în 1965, la revista „Familia”. Debut în volum – 1976. A publicat opt cărţi de poezie. Numele său rămîne legat şi de revistele şi publicaţiile Calendarul Maramureşului, Măiastra, Caietele Măiastra. Memoria ethnologica. Alături de Mihai Olos, a făcut parte dintr-o generaţie de intelectuali excepţionali, care au reuşit să promoveze cultura maramureşeană profundă şi să fie în acelaşi timp creatori moderni. Dumnezeu să-l odihnească în pace! (G.M.)

Preluare http://www.graiul.ro/2017/09/11/ion-bogdan-decedat/

Sunt din nou trist! A plecat la Ceruri poetul Ion Bogdan !

Asa cum spune în ultima poezie, a venit toamna pentru poetul Ion Bogdan (Dumitru Iuga) şi vremea de plecat la Domnul.
Înmormântarea va fi mâine, 12 septembrie, la ora 14.00, Cimitirul Tanatorio, Baia Mare.

34.
se face vară
se preface
că este mai vie
decât toamna
ce va să vie

atâta căldură
nu este bună
este doar
într-o doară?

cum poate să ne doară?!

(Ion Bogdan - 2017)

                                                            Georgeta Maria Iuga

In memoriam vizionati link-ul https://moaraluigelu.blogspot.ro/2015/10/dumitru-iuga-alias-ion-bogdan-este-o.html?m=0

ION BOGDAN 75 de ani

• (pseudonim pentru DUMITRU IUGA) •

– n. 7 august 1942, Săliştea de Sus, Maramureş. Absolvent al Universităţii din Cluj Napoca şi, apoi, Bucureşti. Profesor de Limba Română şi Limba Franceză. A funcţionat ca Profesor de Lb. Română şi Lb. Franceză la Şcoala generală Săliştea de Sus (1963-1970), metodist la Casa Creaţiei Populare Maramureş (1970-1978; 1980-1984; director între 1990 – 2002; referent între 2003 – 2004), bibliotecar principal la Biblioteca Judeţeană Maramureş (1978 – 1980; 1985 – 1990).

Debut literar: 1965, revista „Familia”.

Opera tipărită: “CERB ALB”, poezii, Ed. Albatros, Buc., 1976 (Premiul de debut); “MILENIU PROVIZORIU”, poezii, Ed. Cybela, Baia Mare, 1996 (Citată printre cărţile deceniului 10 al sec. XX); “SPAŢIU POSIBIL”, poezii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002 (Premiul ”Cărţile anului”, Baia Mare, 2003; Premiul pentru antologie la Festivalul Internaţional de Poezie, Sighetu Marmaţiei, 2003 şi Festivalul Internaţional ”George Coşbuc”, Bistriţa-Năsăud, 2003); ”VALEA PĂMÂNTULUI” poezii, Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2010 (Premiul pentru poezie ”Cărţile anului”, Baia Mare, 2011); ”TOTO CIRI-BIRI”, Carte pentru copiii mici şi copiii mari, Ed. Cybela, Baia Mare, 2011; ”AMICALMENTE”, epigrame, şarje amicale şi catrene, Ed. Cybela, Baia Mare, 2011; ”ELEGII DOMESTICE”, poezii, Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2012; ”POMUL CU JUCĂRII”, teatru de păpuşi, Ed. Roprint, Cluj-Napoca, 2013.

Alte tipărituri: ”MĂIASTRA”, revistă de arte, nr. 1-3/1990; ”MEMORIA ETHNOLO­GICA”, revistă de patrimoniu etnologic, nr. 1-15/ 2001-2005, (Coordo­nator); “CALENDARUL MARAMUREŞULUI”, revistă de memorie culturală, nr. 1-12/2006-2012, (Redactor şef); “CALENDARUL MARAMUREŞULUI”, în colaborare cu Mihai Olos şi Nicoară Timiş, Baia Mare, 1980; “CAIETELE MĂIASTRA”, antologie a scriitorilor din Maramureş, Baia Mare, 1982; “LEAGĂN DE CUVÂNT”, (antologie a poeţilor din Maramureşul de peste Tisa, Ucraina), în colaborare cu Gheorghe Mihai Bârlea, 1997; ”MARAMUREŞ, ŢARĂ VECHE”, antologie de folclor de pe Cursul Superior al Tisei, 1672-1908, alcătuită de Dumitru Iuga, Ed. Cybela, Baia Mare, 2008. (Premiul ”Cărţile anului”, Baia Mare, 2009); STUDII ŞI ALTE SCRIERI, 2015.

GHEORGHE PÂRJA, ”Poesis”, în ”Graiul Maramureşului”, 28 aprilie 2012

Ion Bogdan a fost o explozie lirică în Maramureş (alături de bunul lui prieten Simion Şuştic) atrăgând încă de la început atenţia criticii. Al. Piru îl socotea un elev al lui Lucian Blaga de la care vine ideea de a sacraliza natura. Dar Ion Bogdan a trecut prin mai multe experienţe poetice, toate întruchipând credinţa în cuvânt, în descifrarea simbolurilor mari prin care se recomandă poezia de valoare. Este unul dintre cei care a luminat multe din straturile vechi din Maramureş. Un poet reprezentativ pentru lirica actuală.

ION PAPUC, “Adevăratul Iuga”, în ”Convorbiri literare”, aprilie 2017

Altceva este însă important în acest caz al lui Dumitru Iuga, şi anume faptul că, în corelaţie cu această preocupare a poetului cu privire la trecutul alor săi, constat că el este un om vechi, chiar străvechi. Nobilii neamului nostru, atâţia câţi vor fi fost prin timp, s-au pierdut, s-au risipit, au degenerat dispărând orice urmă de-a lor. … În cunoştinţă cu primejdia acestui fenomen, familiile princiare îşi iau măsuri de precauţie, de eugenie, supraveghindu-şi ferm descendenţele. Fără a beneficia de o atare preocupare nobilii noştri s-au topit demult în poporul de rând. Numai rar, extrem de rar mai există şi la noi, prin cine ştie ce minune, ca o excepţie, câte un ins cu care s-a întâmplat procesul invers degenerării, ins care este rezultatul unei selecţii naturale maxime. Dumitru Iuga, în toate ale sale, pe chip îndeosebi, poartă cu sine ca pe o sublimă povară şlefuirea unei distincţii de rară nobleţe. Un voievod maramureşean rătăcit peste multe veacuri până în zilele noastre.

Dumitru Iuga, poetul prin excelenţă

Acum, dacă tot m-am specializat în a scrie despre sărbătoriţi, de ce n-aş face-o şi despre vecinul şi prietenul meu Dumitru? Când apare printre blocuri, cu Toto, câinele său negru, îţi vine să exclami: uite poetul! Poate pictorul Mircea Hrişcă dacă mai era atât de ştiut în peisajul oraşului Baia Mare. Dumitru Iuga merge ca un voievod înţelept în urma câinelui, cum altădată Bogdan pe urmele căţelei Molda. Păi dacă nu era Molda aveam noi Moldova de azi, câtă mai este? Eu ar trebui să-i fiu recunoscător poetului că m-a redebutat în caietele sale măiastre, spre indignarea unora, azi urcaţi pe cai mari. Acum, după atâţia ani pot să-i spun că pe mine m-a debutat poetul Ion Mărgineanu, acum la Alba Iulia, la el acasă, cum şi-a dorit, pe atunci profesor în ţara lui Slavici şi a lui Beniuc, şi nu amicii mei de mai ieri.

Zilele trecute, un cunoscut, văzînd că absentez de la cafenea, mă întreabă unde mă întâlnesc cu Iuga? Doamna Cocuţa ar trebui să fie mândră de asemenea clienţi. Eu am nişte probleme, mai de vârstă, mai de scris, şi mă văd tot mai rar cu poetul, dar îl sun şi-l întreb ce-i nou în ziar, că el are abonament la Graiul. Poetul face trei sferturi de veac şi eu trebuie să fiu atent cu timpul şi să spun aici ce valuri au făcut el, Olos şi Nicoară Timiş cu acel Calendar al Maramureşului, de ce era o crimă să scrii folclorul aşa cum este el, neateizat? Adică fără a pomeni numele lui Dumnedzău. O, dar câte isprăvi n-a făcut poetul Iuga Dumitru din acelaşi os de domn cu vărul său Ion Iuga? Mai deunăzi, o poetă s-a hâţâit la mine că eu îl îndemn pe Iuga să o bruieze. Nu, dragă doamnă, pe Iuga nu-l poate opri nimeni şi nici îndemna la rele, decum eu. Am fost contemporan cu aceşti bărbaţi ai literelor din Maramureş, ce cu mândrie şi pe drept îşi spun urmaşi ai voievozilor. La mulţi ani, maestre!

Autor: Ştefan JURCĂ

Sursa:Graiul Maramureşului

Cenaclul literar "Petre Dulfu" Satulung s-a reunit în a treia zi de Sfintele Paşti! Galerie foto Ionică Pop şi Gelu Dragoş