NORMAL SAU PARANORMAL?

                                         

                   Fiecare om are în viață anumite idealuri, are un plan de îndeplinit, se pare că i-a fost creat un drum pe care trebuie să-l urmeze într-o anumită perioadă de timp. Idealul meu de viață care mi-a dat curaj și un dram de speranță a fost promovarea  binelui, frumosului și al adevărului.

                   Voi căuta să narez o întâmplare din viața mea folosind un limbaj simplu, cu termeni din vorbirea obișnuită-povestind pas cu pas evenimentele în succesiunea lor logică, ca mai apoi să încerc să-mi explic întâmplarea în mod științific.

                   Iată faptele: Într-o zi de primăvară timpurie când mugurii apar pe ram, când brândușele și viorelele își scot capul din zăpadă- vecina mea Cornelica vine ca de obicei dis de dimineață cu laptele de vacă  proaspăt și intră veselă în bucătărie anunțându-ne că mai târziu vor veni toți ai ei s-o serbeze fiind ziua ei de naștere. Nu vrea să rămână la cafea ca de obicei- spunând că se grăbește având multe lucruri de pus la punct. Avea doi copii și trei nepoți-stabiliți la oraș-Florica în Baia Mare iar Teofil la Satu-Mare. Ne mai spune că e aproape sigură că-i vor aduce trufandale: roșii și fructe ce se vor găsi prin magazine. Atunci am poftit-o să vină la amiazi la noi la sarmale. N-a dat nici un răspuns și dusă a fost. Iată ce m-am gândit:

                   -Las-că-i duc eu o porție de sarmale acasă, știind că ea se ia cu lucrul și nu-și mai face de mâncare. Zis și făcut, spre amiazi mă duc la vecina cu o farfurie de sarmale călduțe și i le pun pe masă , o strig;  era prin grădină, nu răspunde, mă îndrept spre portiță și , dintr-o dată văd niște pui de câteva zile cu o cloșcă ce stăteau sub un scut de sârmă anume făcut pentru ei; acești pui plângeau deoarece nu aveau nici apă, nici mâncare. Eu ce era să fac? O mai strig odată pe vecina ca să remedieze situația, când mi se întâmplă un fenomen inexplicabil și anume : MI SE TRANSMITE TELEPATIC UN MESAJ CLAR  pe care eu l-am eliminat și l-am considerat neadevărat, neplauzibil, nefiind transmis prin cele cinci simțuri, nu l-am auzit, nu l-am văzut scris undeva sau ceva de acest gen: pur și simplu printr-o PERCEPȚIE EXTRASENZORIALĂ am perceput următorul mesaj:

                   „-Poți cât de bine să îngrijești acești pui, CĂ SUNT AI TĂI!”

                   -Ei, să fim serioși, cum să fie„ ai mei” de vreme ce se găseau în curte la vecina mea pe care o simpatizam în mod deosebit și o consideram uneori ca a doua mea mamă, deoarece când aveam vreo problemă la care nu găseam soluția pe moment, mă duceam la Cornelica și găseam cea mai bună rezolvare. Această Cornelică se ocupa și cu descântecele, știa să caute de„diochi ”spunând niște versuri pe care numai ea le știa din moși strămoși.

                   Deci, am fost pusă-n situația descrisă mai sus. Ce-am făcut? M-am conformat situației concrete, nu atât datorită mesajului primit în care nu credeam defel, cât nevoii exprimate de bieții pui care erau flămânzi, le-am dat apă din fântână iar apoi privind în jur am găsit și mâncarea ce era pregătită special pentru ei. Trebuie să spun că înainte de a primi mesajul de mai sus mă găseam într-o stare psihică perfectă (nu uram pe nimeni, iubeam pe toată lumea din jur începând cu plantele, animalele, oamenii ) și am avut un moment de răgaz în care FERICITĂ FIIND- am respirat aerul călduț al amiezii privind spre înaltul cerului. Mai târziu, analizând situația  prin care mi-a fost transmis acel mesaj, m-am gândit că toate acțiunile noastre, tot ce ni se întâmplă e scris undeva- iar noi nu putem accesa aceste date decât numai în anumite condiții. Există un Dumnezeu pe care mi-L închipui cu o carte în mână unde sunt scrise toate destinele; iar la timpul dinainte stabilit ele își vor urma cursul din acea carte. În timpul existenței mele în acea curte am ajuns cu gândul meu fără nici o intenție, din întâmplare la acea carte unde s-a citit într-un mod simplu o realitate ce se va întâmpla la câteva zile distanță. Să se știe că după două zile de la acest mesaj,  puii erau ai mei. Cred că a fost o transmitere accidentală a unei energii subtile care și-a găsit un receptor pe pământ. E prima oară când mi s-a întâmplat așa ceva, nu am cerut acest lucru și nici nu mi s-a mai întâmplat așa ceva cu alte ocazii.

                   Iată cum a decurs aventura„ paranormală”, dar eu cred că a fost mai degrabă„ normală”: M-am întors acasă unde mi-am continuat activitățile zilnice, am primit vizita finului din Remeți pe Someș: și,  tocmai stăteam cu el la masă în curte, când vine la noi într-un suflet un nepot de-al bunicii Cornelica și ne spune că „bunicii i s-a făcut tare rău și a leșinat”.  Sosiseră între timp toți ai casei și nici prin minte nu le-ar fi trecut că cineva ar putea muri în acea zi . Împreună cu soțul meu ajungem în curtea vecină deodată cu doctorul de familie care a fost chemat de urgență de către băiat. Nu se mai poate face nimic, mama Cornelica ajunge în comă și după o jumătate de oră moare. Ai casei au avut parte de o surpriză neplăcută și neașteptată, veniseră pentru a o sărbători și nu pentru a o „conduce spre cimitir.” Fiind complet nepregătiți,  am încercat și noi să le dăm o mână de ajutor ca buni vecini ce ne aflam. Au venit și rudele din localitate-fratele ei care a dus vaca spre vânzare (nu mai avea cine    s-o îngrijească-toți erau orășeni) ; unei vecine i-au dat porcul, alteia purceii , Aureliei i-au dat toate găinile.

                   Rămăseseră puișorii cu cloșca lor pe care nu-i luase nimeni;  în chiar ziua înmormântării nora moartei Sanda din Satu Mare se tot împiedica de ei    și-mi zice:

                   -Vecina, nu cumva îți trebuie puii aceștia, numai ei ne-au mai rămas și nu știm ce să facem cu ei?

                   - I-am luat, aveam și eu niște puișori de aceeași vârstă, i-am plătit omenește și„ ai mei au fost”!

                   Mă întreb și azi cum de se știa acolo sus acest lucru? Cu  mult timp înainte?  S-ar părea că timpul nu există sau că el se poate comprima existând în același timp prezentul cu viitorul? sau viitorul venind mai repede spre prezent?

                   M-am întrebat adeseori ce a reprezentat această întâmplare? Ceva normal sau paranormal? Tot eu mi-am răspuns că trebuie să existe o legătură între lumea văzută și cea nevăzută și că în anumite cazuri, situații –acestea pot să fie în legătură programată de cineva superior sau legătura se face absolut aleatoriu. În cazul meu știu precis că nu a fost un vis, eram trează în mijlocul zilei, dar probabil psihicul meu se găsea în starea „alfa”, iar conștiința, gândirea și credința se găseau într-un echilibru benefic acestei legături.

                   De remarcat că mie nu mi s-a transmis că o să moară vecina, ci o consecință a acestui eveniment care la timpul potrivit s-a adeverit.

        

PROF. OLIMPIA MUREȘAN- L.S.R.-FILIALA MARAMUREȘ