PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

Transilvania, Pacea și... Știința

1. „Pe cât aristocraţia română din Transilvania n-a avut nici o predilecţie către Biserica şi naţia sa şi era redusă de o idee deşartă, pe atâta, să zicem PREOŢIMEA ŞI CREŞTINII şi în frunte ARHIEREII au arătat o tărie exemplară în mijlocul nenumăratelor prigoniri şi au rămas neclintiţi în religie şi naţionalitate. Tăria aceasta sufletească a fost un produs viu al acelei convingeri morale, că dacă se va lăsa de una, numaidecât se vor lipsi şi de cealaltă. Şi fiindcă românul nu-şi poate închipui religia fără naţie şi naţionalitatea sa, pentru aceea, ca să asigure existenţa sa naţională, a rămas în aceeaşi religie în care s-a pomenit ca român, cea ortodoxă, şi despre care e convins că este scutul cel mai puternic de a-i apăra naţionalitatea lui de orice vitejii".

Andrei Șaguna (1808-1873),

A fost cel mai mare ierarh al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, în decursul sec. XIX. Militant pentru drepturile ortodocşilor şi ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Braşov, membru de onoare al Academiei Române. Face dintr-o familie de macedo-români din Mişcolţ, Ungaria. După şcoala primară urmează gimnaziul apoi dreptul şi filosofia la Budapesta şi în cele din urmă studiază teologia ortodoxă în oraşul Vârşeţ din Banatul sârbesc. În anul 1833 este tuns în monahism la mitropolia de la Carloviţ, după care în 1842 ajunge profesor la Seminarul Teologic din Vârşeţ. Ajunge vicar general al Episcopiei din Sibiu în 1846, în 1848-episcop al Ardealului şi în 1864-mitropolit al Ardealului. Ajuns în aceste mari funcţii se ocupă pentru prima dată de pregătirea superioară a preoţilor pe care i-a conştientizat cu o muncă asiduă de misiunea de a fi propoveduitorii lui Hristos în lume; a militat pentru construirea de biserici case parohiale şi repararea celor cu probleme. A ridicat o tipografie în 1850 la Sibiu, despre care zice: "Numai Dumnezeu ştie cu câte greutăţi o am apărat şi susţinut faţă de duşmanii Bisericii şi Naţiunii noastre române". În 11 ani aici a tipărit 36 de cărţi de cult pentru preoţi şi credincioşi. Numai într-un an după deschiderea tipografiei s-au tipărit 5000 de catehisme, 5000 de abecedare, 700 de Ceasloave, 3000 de Istorii Biblice, 3000 de cărţi despre datoriile supuşilor şi 1500 de Apostole. A mai tipărit cărţi de şcoală: abecedare, catehisme, bucoavne, cărţi de muzică, de aritmetică, de gramatică, de istorie, de geografie, pentru şcolile săteşti dar şi pentru cele gimnaziale şi Seminarul Teologic nou înfiinţat. Din cele 800 de şcoli care existau în Transilvania mai multe de jumătate erau ridicate de mitropolitul Andrei Şaguna. Şcolile erau organizate şi întreţinute de Biserică. Preoţii parohi erau directori, iar protopopii erau inspectori şcolari. Profesorii erau pregătiţi, fie în Institutul Pedagogic din Sibiu, înfinţat tot de el, fie în Gimnaziul din Braşov. O mare realizare a fost reînfiinţarea vechii Mitropoli Ortodoxe din Transilvania, desfinţată în 1701. În anul 1873, Mitropolitul Andrei Şaguna  s-a strămutat la cele veşnice şi a fost înmormântat ca un simplu călugăr în curtea bisericii din Răşinari-Sibiu.

A fost canonizat în anul 2011 de Sf. Sinod al BOR. În anul 1834 când a fost făcut diacon a mărturisit: „PE ROMÂNII TRANSILVĂNENI, VREAU SĂ-I TREZESC DIN AL LOR LUNG SOMN, CU TOT CE ESTE ADEVĂRAT, PLĂCUT ŞI DREPT SĂ-I ÎNDRUMEZ".

***

2. „RELIGIA DESCHIDE ÎNŢELESUL VIEŢII OAMENILOR, ŞTIINŢA NU FACE DECÂT SĂ LUCREZE PE CALEA CARE I-A ARĂTAT-O RELIGIA".

Zosim Oancea (1911-2005) "Buna Vestire"

Om de cultură, autor al unor cărţi de meditaţie, de scrieri autobiografice, eseuri filosofice, preot ortodox, prieten al unor genii ale culturii europene precum Emil Cioran şi Constatantin Noica, iar până în anul 1963 a fost deţinut în multe din închisorile comuniste: "În închisoare, Dumnezeu nu era departe de noi, în ceruri, era ca un vecin, vorbeai cu Dumnezeu şi-L întrebai pe Dumnezeu ca pe un vecin. Aşa Îl simţeai de apropiat" "Eu şi generaţia mea  am dus o viaţă de suferinţă şi jertfă, dar nu ne-am pierdut nădejdea în valorile noastre eterne. Ceea ce am reuşit să fac, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al unor oameni de bine am făcut".

***

3. „DEPUNEŢI TROFEELE, PUNEŢI ÎN TEACĂ SABIA PĂTATĂ DE SÂNGE, CAPETELE VI LE PLECAŢI ŞI DE ACUM SĂ FIE PACE".

Ilarie Chendi (1872-1913),

critic literar român, aparținând curentului sămănătorism. A făcut școala primară la Band, jud. Mureș, Seminarul Teologic din Sibiu și Facultatea de Litere de la Universitatea din Budapesta. Devine bibliotecar la Biblioteca Academiei din București în 1898. Înființează revistele „Viața Literară”, „Viața Literară și artistică”, „Cumpăna”, ultima condusă împreună cu Sadoveanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel.

***

P.S. „Nu vă grăiţi de rău unul pe altul, fraţilor. Cel ce grăieşte de rău pe frate, ori judecă pe fratele său, grăieşte de rău legea şi judecă legea; iar dacă judeci legea, nu mai eşti împlinitor al legii, ci judecător al legii.” (Iacov 5, 11).

„1001 CUGETĂRI” vol. XII,

Prof. Olimpia Mureșan L.S.R. Maramureș,

Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul