joi, 25 octombrie 2018

Facultatea de drepți

Le spun adesea prietenilor că nu mai am tragere de inimă să scriu despre lumea politică, din motive multe și mărunte. Și totuși, văd că prea este deasă țesătura, prea este schimbătoare oglinda, ce este astăzi bine nu mai este valabil mâine. Câțiva semeni doresc să fie nemuritori, dar nu prea știu cum să-și împlinească visul. Așa nimeresc în câmpiile dezordinii. Am învățat că democrația se compune din putere și opoziție. Baiul este că puterea ajunsă în fotoliu se vrea unică și devine neascultătoare. Am mai înțeles că un partid ajuns la putere preia rostul țării, îi croiește un drum bun.
Unii sunt pătrunși de fiorul veșniciei, uită că oamenii au o singură viață și ar dori să le fie îmbucurătoare. S-a mărit salariul, dar s-a dublat costul la frizerie. Membrii de partid sunt devotați cauzei. Unul dintre ei a declarat: „Dacă am de ales între un prieten și partid, aleg partidul”. I se pare limpede și legitim. Dar unde este țara? Oare de ce intră oamenii în partid? Să ajungă la putere, să ne conducă și apoi, dacă mai rămâne ceva, să ia și pentru ei. Știm cine este acum la putere în România. O alianță – un partid mare și unul mic – care duce o povară în spate.
Altfel nu se putea ca într-un timp scurt să schimbe două guverne și urmează a treia schimbare. Alianța s-a transformat într-o facultate de drept. Unde ne învață dreptatea, la seral, numai oameni drepți. Unul și unul. Curați și adevărați, se cred. Ei sunt catedra națională care, seară de seară, ne predau lecții de justiție. Sunt demnitari care nu se prezintă la procese din lipsă de timp. Mai sunt și excepții. Mulți își consacră funcțiile pentru a scăpa de jus­tiție. Noi stăm în amfiteatrul de acasă și ascultăm încifrate cursuri de drept. Interminabile și obositoare lecții în văzul lumii. Cei cu dreptul făcut, cu doctorate în mapă, stau și așteaptă ce dispoziție va da rectorul ajuns ministru, el însuși bătut de vântul schimbării. Ei, magistrații, trebuie să fie extrem de atenți (prudenți), că altfel alții le vor lua licența postului și nu-i convenabil să schimbi roba cu roaba.
Am o prețuire specială pentru cei care și-au ales meseria de a împărți dreptatea, de a cântări adevărul, de a dispune de libertatea semenilor. Dar este o meserie fluidă și cu multe semitonuri. E adevărat, magistrații se mai anchetează între ei. Gem sub povara dosarelor. Unele pline de praf. Cât s-ar dori de transparent actul de justiție, mi se pare o exagerare să aud în fiecare seară lecții de drept. Apoi ordonanțele sunt șerpuitoare și imprevizibile. Chiar lingușitoare.
Ce se va întâmpla cu societatea românească cu atâția oameni drepți? Cu lecții făcute la seral. Este atâta echilibristică încât e posibil să se rupă sârma. Acrobații își uită rolul, fac miș­cări apăsate. Cupola circului nu îngăduie atâta dezordine. Câțiva, din culise, au ieșit la rampă fără aprobarea regizorului. S-a intrat în alertă. Rapid, s-au găsit mijloace pentru a fi trecuți în rândul spectatorilor. În ultimul rînd, din marea sală a țării. Din facultatea de oameni drepți, deseori, se ajunge la poziția de drepți. Cei care stau pe loc repaus, când se dă onorul la general, pot primi câteva zile de arest.
Deși am făcut armata, nu mă împac cu facultatea de drepți în civilie. Eu socotesc că trăiesc în democrație. Prețuiesc, cum ziceam, facultatea de oameni drepți. Dar, parcă, am ajuns o țară cu mâna la chipiul politic. Îl ascult pe Trahanache: „De la partidul întreg atârnă binele țării, și de la binele țării atârnă binele nostru”. Cât de bine ar fi să nu fie doar o replică dintr-o piesă de teatru. Numai că, vorba mamei, lumea asta-i cu cârlige, unul trage, altu-mpinge…

Autor: Gheorghe Pârja
Sursa: Graiul Maramureşului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu