marți, 25 iulie 2023

Scrisoare pastorală

 



Foaie periodică,  gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXIII(2023),  nr. 496(16 –30 Iunie)

Dragii mei enoriași!

Scrisoare către Eminescu(XIX).

Bădie Mihai!

Citeam poezia matale, Trecut-au anii…. și-ți înțelegeam dorul de copilărie, de satul și locurile natale, de cuibul de demult al familiei tale, de căldura căminului părintesc, de prietenii cu care-ți petreceai vremea. ,,Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri/ Şi niciodată n-or să vie iar”. Fiecare dintre noi am avut un Ipotești, un Humulești al nostru, un loc sfânt de aducere aminte, un loc unde ne-am zămislit, am văzut lumina zilei, am ascultat poveștile și istorisirile celor vârstnici, am învățat abecedarul cunoașterii binelui și răului, frumosului și urâtului.  Toate au vremea și gustul lor. Nu le-ai trăit la vârsta care trebuia, după aceea sunt ca mâncarea învechită. Vorba matale: ,,Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară/Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri, /Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,/Abia-nţelese, pline de-nţelesuri” Toate  își păstrează farmecul în sine, dar sufletul nostru nu le mai receptează ca atunci, la vremea copilăriei noastre. Vin gânduri de maturitate, griji, necazuri și poveri, care ne chircesc duhul, ne istovesc sufletul și rămânem reci la fiorul pe care ni-l dădeau atâtea minunății din vremea copilăriei noastre: ,,Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri,/O, ceas al tainei, asfinţit de sară”. E greu să fii bătrân și să rămâi totuși tânăr, bătrân și copil totodată.

Au fost vremuri frumoase, bădie, vremuri în care trăiai cu adevărat copilăria. Satele aveau sute de copii, serile erau momente de vis, când ei ieșeau în uliță, în drumul mare și începeau jocurile specifice vârstei, care mai de care mai ingenios. Strigau, râdeau, alergau, își trăiau viața cu intensitate maximă și de neuitat. În vremea asta vârstnicii se adunau pe la porți  în grupuri mai mici sau mai mari,  depănau amintiri, știri, proiecte de viitor, puneau țara la cale. Alții se adunau la câte unul din ei și făceau clacă la curățatul porumbilor, la scărmănatul lânii, la curățatul fasolei, la tors, ori la alte munci. Acolo cântau lăutari anume tocmiți, se spuneau povești și istorii vechi, cântau, jucau, cinsteau vinul ori țuica din bardace de lut. Pe la porțile fetelor de măritat își făceau cale flăcăii cântând și fluierând, chemând codanele afară, la taifas și giugiuleală. Toți erau ca unul, fiecare simțea că face parte din comunitatea satului, parte dintr-un tot. Nimeni nu se simțea singur, uitat de lume și de Dumnezeu. Târziu, cu mult după miezul nopții, liniștea se lăsa pe-ncetul peste sat și fiecare își căuta odihna pentru a doua zi.

Când cocoșii începeau să cânte pe-ntrecute, satul se trezea la viață. Începeai să vezi locuitorii ieșind pe porți unul câte unul, fie la muncă, fie cu vitele la păscut, fie la târg, fie la crâng sau pe unde era nevoie. Câmpul se umplea repede de lume și de vite. Unii prășeau, alții secerau, alții coseau ori cărau la fân, copiii mai ales mergeau cu vitele la pășune. Cei maturi lucrau în grupuri mari, ,,pe-ajutate”, și reușeau să termine muncile cu spor, când la unul, când la altul. Munca nu era trudă pentru ei, ci plăcere și bucurie, erau un fel de joacă de adulți în grădina lui Dumnezeu, era cântecul și triumful vieții. Până se săturau vitele, copiii se jucau, alergau și chiuiau și toată lumea era a lor….! Simțul comunitar era la el acasă la toți, indiferent de vârstă, de stare socială. Ce să mai vorbesc de vremea Sărbătorilor Crăciunului, Anului Nou, Bobotezei, Dragobetelui, Paștelui, Sânzienelor, de nunți, botezuri și nedei, de hore și de alte multe prilejuri și bucurii de a fi împreună.

Ce mai vremi ai trăit, bădie, în copilăria ta, în lumea satului natal și de ele îți vei aminti toată viața cu nostalgie. Cât ai fi vrut să le retrăiești la anii maturității! Doar tu spuneai: ,,Să smulg un sunet din trecutul vieţii,/Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri/Cu mâna mea în van pe liră lunec;//Pierdut e totu-n zarea tinereţii/Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,/Iar timpul creşte-n urma mea… mă-ntunec!

Ai dreptate, bădie! Te înțelegem bine cei ce am mai avut bucuria unei copilării bucolice, înainte ca tăvălugul tehnicii să ne sclerozeze sufletul. Te înțelegem și trăim și noi nostalgia acelor ani ai vieții noastre în lumea satului nostru natal.

Astăzi sunt alte vremuri, bădie! Satele au amuțit, copiii aproape au dispărut. Casele pustii sunt tot mai multe, cu fiecare înmormântare rămâne și câte o casă pustie. Oamenii nu se mai adună pe la porți. Fiecare își îngroapă în propria lui casă bucuriile și necazurile, amintirile și speranțele. Nu mai au încredere unii în alții, nu mai au simțul comunitar de altădată. Fiecare e pentru sine și nu-i pasă de necazul sau de bucuria celuilalt. Și ce-i mai trist, bădie, să n-ai cu cine împărtăși o bucurie sau o durere! Să te simți singur, dureros de singur în fața vieții și încercărilor ei. Câmpurile sunt pustii, căci, dacă mai sunt muncite, sunt muncite mecanizat, copiii – cei care mai sunt -  nu mai merg cu vitele, nu  se mai joacă în mahala, ci fiecare își urmărește telefonul, tableta, calculatorul sau televizorul. E o altă copilărie acum, bădie: seacă, fără vlagă, fără amintiri, fără copilărie. Copiii știu mai multe ca atunci, dar sunt îmbătrâniți artificial, înainte de vreme și nu au timp să mai guste din bucuriile copilăriei adevărate. Sunt copii fără copilărie!

Nu știu ce va fi în viitor, bădie, dar ceva nu e în regulă. În mod sistematic omul se robotizează, se înstrăinează de el însuși, devine un număr statistic, un consumator de alimente fabricate, de medicamente și de lucruri fără noimă. Poate este mai bogat sub aspect material, dar este mult mai sărac spiritual; poate are casă mai mare, dotată cu multe utilități, dar are familie tot mai mică, tot mai îmbătrânită, tot mai stearpă. Poate are mașină, internet, telefon,  apă curentă, aparate de tot felul, lumină electrică, dar nu mai vibrează la vederea cerului înstelat, la gingășia puilor de om, nu mai simte mirosul pământului arat, al fânului proaspăt cosit, al dormitului afară vara, al florilor de primăvară, nu mai simte mirosul și gustul fructelor pârguite. Ușor-ușor devenim oameni artificiali, roboți teleghidați de forțe ascunse-n culise.

Voi reveni, Bădie! Până atunci, cu bine!”   

*

Cuvinte părintești. Redăm mai jos câteva meditații și sfaturi ale Sfinților Părinți privitoare la Feciorie, o floare morală atât de rară în zilele noastre: ,,Fecioarele să umble cu conştiinţa curată şi nepri­hănită”(SF. IGNATIE); ,,Fecioria este superioară căsătoriei... Pe cât este su­perior îngerul omului, pe atât mai cinstită este fecioria decât căsătoria... Mai bună este fecioria, deoarece cultivă naşterea de copii ai sufletului şi aduce lui Dumnezeu rugăciunea, ca un fruct copt”(SF. IOAN DAMASCHIN); ,,O fecioară trebuie să fie neprefăcută, adică sinceră, iar nu cum s-ar întâmpla şi nici să se găsească în mănăstire cum s-ar întâmpla, fiindcă lumea din afară nu lasă pe cel dinăuntru de a fi bun(…). Pentru adevărata feciorie nu este de ajuns să fie scu­tită de jugul căsătoriei, trebuie în plus castitatea spiritului. Această castitate constă nu numai în a nu zămisli nici o poftă ruşinoasă şi ticăloasă, a renunţa la podoabe şi la deşertăciuni, ci a fi curat de orice grijă lumească. Dacă nu este aşa, la ce ar servi curăţia trupească?... Ceea ce face fecioria atât de fru­moasă, este că ea taie toate prilejurile de preocupare fără folos şi-şi permite de a se consacra în totul serviciului lui Dumnezeu. Când ea nu îndeplineşte aceste condiţii, devine mult inferioară căsătoriei, pentru că ea îşi acoperă sufletul cu spini şi înăbuşă în el curata şi cereasca sămânţă(…). O fecioară, care, după ce şi-a luat angaja­mentul de a păstra fecioria, cade în rău, săvârşeşte o crimă mai gravă încă decât adulterul; tot aşa o văduvă, care a făgăduit de a trăi în această stare şi care violează apoi pactul făcut cu Dumnezeu, se face vinovată de aceeaşi crimă, se expune la aceeaşi pedeapsă, şi, dacă îmi este permis să spun întreaga mea cugetare, oricât de ciudată ar părea, acest din urmă caz prezintă încă mai multă gravitate(….) În toate vremurile, fecioria comparată cu căsătoria s-a înălţat mai sus în stima oamenilor, a căpătat totdeauna pri­mele onoruri(….) O fecioară, care, prin mersul ei, prin sunetul glasului ei, prin mişcarea ochilor ei, ca şi prin veşmintele ei, prezintă o otravă care strică sănătatea, provocând patimile şi care sapă în felul acesta prăpăstii sub picioarele trecătorilor şi nu încetează de a le întinde curse, poţi tu, după toate acestea, să-i dai numele de fecioară şi nu ai fi mai degrabă ispitită s-o aşezi în numărul curtezanelor?”(SF. IOAN GURĂ DE AUR).

*

Pr. Gheorghe Cunescu. La 3 august 1914 se năștea în Sculenii Orheiului, din părinți răzeși moldoveni, Părintele Gheorghe Cunescu.

De la mama sa Iulia Săndulencu a învățat nu numai limba străbună, ci și dragostea de neam, de Biserică, de suflet românesc. A urmat școala primară și cea medie în Balotina.

Descoperindu-și chemarea spre cele ale preoției încă de timpuriu, n-a rezistat imboldului lăuntric și și-a îndreptat pașii spre  Seminarul Teologic din Chișinău. S-a remarcat repede prin comportare și inteligență. A continuat studiile la Facultatea de Teologie din aceeași localitate, fiind ucenic apropiat al multor profesori, personalități de renume ale culturii teologice interbelice. Licența și-a luat-o la catedra Prof. Pr. Valeriu Iordăchescu cu teza Raportul dintre artă și morală.

Precipitându-se evenimentele, a fost nevoit să-și întrerupă cursurile de doctorat în teologie. S-a căsătorit în iulie 1941 cu învățătoarea Ana Cegoreanu, a fost hirotonit preot în 1942 pe seama parohiei Șoldănești(Orhei). A fost nevoit să se refugieze cu familia dincoace de Prut.

De-a lungul activității sale pastorale, până la pensionarea din 1975, a funcționat ca preot paroh la parohiile Panaghia(Dj), Luieru(MS) și București.

Ca preot, Părintele Gheorghe Cunescu nu a precupețit nici un efort de a sluji cu devotament Altarul și enoriașii, de a-și face în mod conștiincios datoria față de Biserica străbună.

Activitatea Părintelui Gheorghe Cunescu nu s-a limitat numai la cea pur preoțească, de liturghisitor, predicator și conducător spiritual de obște. În sufletul său a găsit mult mai mulți talanți, pe care s-a străduit din răsputeri să-i valorifice. Printre aceștia, cel de cărturar a fost pe primul loc. S-a remarcat de timpuriu în publicistică, ,,Tribuna Tinerimii” din Chișinău deschizându-i larg porțile încă din 1938.  Nu putem enumera aici titlurile tuturor articolelor, studiilor, eseurilor și recenziilor publicate de către Părintele Cunescu timp de o jumătate de veac. Enumerăm doar câteva din publicațiile la care a colaborat, pentru a ne da seama, cât de cât, de capacitatea sa și spiritul de dăruire: ,,Raza”, ,,Luminătorul”, ,,Oltenia Muncitoare”, ,,Telegraful Român”, ,,Vatra”, ,,Steaua”, ,,Tribuna”, ,,Mitropolia Ardealului”, ,,Mitropolia Banatului”, ,,Convorbiri literare”, ,,Cronica”, ,,Luceafărul”, ,,România literară”, ,,Biserica Ortodoxă Română”, ,,Mitropolia Olteniei”, ,,Glasul Bisericii”, ,,Studii Teologice”, ,,Ortodoxia”, ,,Mitropolia Moldovei și Sucevei”, ,,Revista Cultului Mozaic”, ,,Ramuri”, ,,Orizont”, ,,Albina”, ,,Credința”, numeroase ,,Îndrumătoare” eparhiale etc.

Observând prestigiul de care se bucurau publicațiile respective în țară și străinătate, înțelegem și valoarea colaboratorului lor Gheorghe Cunescu. Facem precizarea că materialele publicate de către dumnealui erau contribuții de prima mână pentru istorie, istorie literară, teologie etc. Observând, de asemenea, denumirile revistelor la care a colaborat și locul lor de apariție(Chișinău, Craiova, Sibiu, Tg. Mureș, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, București etc.), înțelegem activitatea publicistică a Părintelui Gheorghe Cunescu ca pe o caldă și scumpă îmbrățișare făcută pământului românesc.

Despre ce a scris Părintele Cunescu de-a lungul unei jumătăți de veac? Despre toți și despre toate. Și nu orice! Dar nici oricum! Câteva subiecte dacă vom enumera, considerăm că cititorul nostru va fi, cât de cât, edificat asupra evantaiului atât de bogat de teme și probleme, pe care și-a propus să le pună în discuție și, de cele mai multe ori, să spună lucruri de referință: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Avram Iancu, Tudor Arghezi, George Enescu, Mihail Sadoveanu, Ciprian Porumbescu, Constantin Brâncuși, Alexe Mateevici, Ion Jalea, Gala Galaction, I. G. Ștefănescu, Iuliu Scriban, Octavian Goga, M. Berezovschi, Antonie Plămădeală, Antim Nica etc.

Uneori a publicat chiar interviuri cu Ion Țuculescu, Perpessicius, Tudor Arghezi, Ion Petrovici, Șerban Cioculescu, Valeriu Anania și alții.

Activitatea publicistică nu s-a oprit nici ea la periodice. Studiile Părintelui Gheorghe Cunescu s-au extins de multe ori, căpătând dimensiunile unor cărți. Nici atunci cercetările nu s-au oprit, fiindcă unele teme atât de mult l-au obsedat, încât au generat chiar câte un serial de volume. Dintre cărțile publicate amintim: Pe urmele lui Gala Galaction(București, 1982), Pe urmele lui Ion Agârbiceanu(București, 1990) ș. a. A colaborat la numeroase volume colective, precum L-am cunoscut pe Tudor Arghezi(1981), Ceasuri de seară(1982). A îngrijit ediții din și despre clasici: Gala Galaction, O lume nouă(1970), Gala Galaction, Opinii literare. Despre scriitori și cărți(1979), Mihai Eminescu(1987).

Impresionați de munca, uneori benedictină, a Părintelui Gheorghe Cunescu, pentru a scoate la lumină noi valori ale culturii române, mulți oameni de cultură s-au referit, în scris,  la activitatea și opera sa: Șerban Cioculescu, Ion Pas, Demostene Botez, Ioan Alexandru, Ion Apostol-Popescu, Paul Dugneanu, Gabriel Cocora, Alexandru Bardieru, A. Radu, Gh. Papuc, Florentin Popescu etc.

Personal am fost un privilegiat, fiindcă mai mulți ani am corespondat cu Părintele Gheorghe Cunescu.

Până în ultimele zile de viață(28 decembrie 1995), Părintele Gheorghe Cunescu era prezent la biserică, la bibliotecă, la arhive, la simpozioane, conferințe, congrese, la edituri, la redacții, dar pe unde nu era! Robust sufletește, sănătos, plin de proiecte care de care mai îndrăznețe, lucra cu frenezie, sperând că le va termina pe toate!

Nu știm și nu vom ști niciodată dacă a spus  tot ceea ce a avut de spus prin graiul și condeiul său, dar știm că a lăsat o brazdă adâncă în ogorul culturii românești.    

*

File de jurnal – 29 ian. 1984. Am făcut slujbă la Malovăț. A venit și Părintele Gheorghe Sfetcu. A plâns aflând de moartea Părintelui Ionică.

Azi-noapte a murit și Luță Albici. După slujbă m-am dus la Părintele Ionică cu unchiu-meu Sandrică, cântărețul bisericesc de la Malovăț. Acolo mă aștepta părintele Dumitru Iliescu de la Bobaița. Multă lume se adunase. Am transportat catafalcul la biserică. Acolo i-am făcut din nou slujba înmormântării cu stâlpi, după cum i-o făcusem și sâmbătă. Domnul Virgil Sfetcu mi s-a plâns că e foarte scârbit de lipsa mare în alimentația publică a Severinului. Nu găsești nimic în magazine, dacă intri pe ușa din față. Dacă te duci prin spate și umpli buzunarele tuturor, poți găsi tot ce vrei. Dumnealor au organizat să aducă de la Combinatul Chimic de la Halânga, unde Domnul Emil Sfetcu este șef cu organizarea muncii, toate mesele, vesela și tacâmurile. Au comandat 500 colaci. Au aranjat să cumpere 250 pâini. Au obținut prin partid aprobare să ia de la abator doi porci. Au cumpărat 200 litri de vin de la Mucioniu Gheorghe(Giuru) din Bârda și 100 litri țuică de la Sfetcu Aurel din Bârda”.

File de jurnal – 30 Ian. 1984. ,,Sfinții Trei Ierarhi. Am avut servicii la Bârda și Malovăț. Din lipsă de cântăreț, nu am putut face slujbă. Am luat veșmintele preoțești de la Malovăț și toate pânzeturile negre cu care să împodobesc biserica de la Bârda în timpul înmormântării părintelui Ionică. Am luat, de asemenea, vazele de cristal sculptat și pe toate le-am adus la Bârda. M-am dus apoi la Severin. Am trecut pe la judecătorie. De la arhivă mi s-a spus că s-a admis acțiunea Parohiei Malovăț împotriva pictorului Vasile Ivănescu cu cheltuieli de judecată(Dosar civil 7.836/1983). Asta înseamnă mult. Nu a fost batjocorit un sat!

M-am dus la protoierie. Eram cu protopopul Pufan Crăciun, când a venit Botoșan Stelian (Stalică Goroi) cu nevastă-sa din Bârda, ca să mă reclame că nu vreau să fac înmormântarea lui Albici Luță marți. Am explicat că înmormântarea Părintelui Ionică durează mult mai mult decât o înmormântare obișnuită și nu mă pot angaja să fac și a doua înmormântare în aceeași zi, fiindcă s-ar putea să nu mă încadrez în program. De lipsit de la înmormântarea Părintelui Ionică nu pot lipsi, așa că le recomandasem să-l cheme pe Părintele Stelică Buzatu de la Țigăreni sau pe Părintele Dumitru Iliescu de la Bobaița. N-au vrut și veniseră la protoierie ,,să ceară un preot!”

Am mers la stația de benzină și am stat mai bine de o oră, dar n-am reușit să iau un strop de benzină măcar.

La biserică la Bârda am făcut cele cuvenite pentru a îndolia totul. Am adus o masă de vreo patru metri și am pus-o în fața altarului. Am așternut pe ea o față de masă neagră, iar deasupra șervete cusute în alb-roșu cu vaze de cristal cu flori. Iconostasul, stranele, scaunul arhieresc, catapeteasma și Sfânta Masă le-am îndoliat. Catafalcul l-am încadrat între patru sfeșnice de aramă.

În fiecare din cele trei zile, sâmbătă, duminică și luni, am făcut slujba înmormântării cu stâlpi, iar cântărețul Motorga Ilie a citit Psaltirea. La priveghiu a venit multă lume.

Domnul Virgil Sfetcu s-a interesat de cumpărături. L-am rugat să comande cea mai mare și mai frumoasă coroană ce se poate face la nivelul Severinului și o voi plăti eu din partea parohiei. A intervenit pe la Comitetul de Partid și au fost aduse flori de la Ișalnița. Coroana a costat 720 lei, dar nu a fost așa cum dorisem eu.

Tăticu a fost la gară la Șimian și a descărcat îngrășăminte pentru fermă. La Ferma II Bârda a venit o contabilă din Banat.”

*

Ajutoare și donații. În această perioadă parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații astfel: Domnul Almichi Constantin din Malovăț: 1.000 lei; Domnul Zorilă Sandu din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț: 200 lei; Domnul Crăiete Alexandru din Grecia, Doamna Mema Mariana din Tr. Severin și Doamna Rolea Violeta din București, fiice ale satului Bârda: câte 100 lei;

Doamna Paicu Domnica din Malovăț a mai adăugat 50 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 260 lei. Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

●În luna iunie am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 4 Iun. (Malovăț): 173 pâini; 5 Iun.(Malovăț): 108 pâini; 11 Iun.(Bârda): 136 pâini; 18 Iun. (Malovăț): 175 pâini; 25 Iun.(Bârda): 137 pâini; 29 Iun.(Bârda): 78 pâini. Așadar, în luna iunie s-au donat 807 pâini. Totodată, s-a vândut pâine enoriașilor noștri la prețul de achiziție de 1,30 lei/buc. astfel: 4 Iun.(Malovăț): 287 pâini; 5 Iun.(Malovăț): 32 pâini; 11 Iun.(Bârda): 664 pâini; 18 Iun.(Malovăț): 325 pâini; 25 Iun.(Bârda): 713 pâini; 29 Iun.(Bârda): 122 pâini. Așadar, în luna iunie s-au vândut la preț de achiziție 2.143 pâini.

●În ziua de luni, 26 iunie, am făcut o vizită la Azilul de bătrâni de la Cujmir. Am dus mâncare de prânz pentru cei 30 de bătrâni internați, 30 cearșafuri de pat și 30 pijamale, 10 icoane, 10 Psaltiri. La azil preotul a fost însoțit de Domnii Dima Vasile și Nistor Petre, consilieri parohiali.

Mai au nevoie la acel azil de cărucioare cu rotile. La cei 30 bătrâni este un singur cărucior pe rotile și acela e vechi, defect și neutilizabil. Dacă printre cititorii noștri există cineva care are vreunul mai vechi, care nu-i mai folosește și vrea să-l doneze pentru acel azil, este binevenit. Am făcut un apel și pe internet pentru aceasta și se pare că nu l-am făcut degeaba. Consilierul parohiei noastre, Domnul Borcilă Dumitru, aflat la muncă în Italia, a văzut apelul și a comandat trei cărucioare pe rotile. Urmează să le trimită la Malovăț. Citind același apel în ,,Scrisoarea pastorală”, Domnul Orodan Dumitru-Claudiu din Malovăț, imobilizat la pat de mulți ani din cauza unui accident de muncă, a hotărât să doneze și dânsul unul din cele două cărucioare de care dispunea. A spus: ,,În dar l-am primit, în dar îl dau!” Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

●La sfârșitul lunii iulie, poate luni, 31 Iulie, vom face o vizită la Azilul de la Bâcleș. Le vom  duce mâncare pentru cei 32 bătrâni internați, 32 cearșafuri de pat, 32 cearșafuri de pilotă, 32 fețe de pernă, un televizor, 10 Psaltiri, suc și apă minerală. Ar avea nevoie însă de patru televizoare. Dacă cineva are vreun televizor funcționabil, pe care nu-l mai folosește și vrea să-l doneze, este binevenit.

●Până în prezent am donat 263 exemplare din Psaltire, dintre care  113 exemplare în afara parohiei, celor ce au ajutat parohia noastră cu cel puțin 100 lei în ultimul an. Mulțumim lui Dumnezeu că am reușit să realizăm și această acțiune, mulțumim Doamnei Dr. Ionescu Mihaela-Aritina, care a binevoit și de data aceasta să suporte costul acestor cărți donate.

*

Contribuția de cult. Până la 30 Iunie, situația contribuției de cult pe 2023 în parohia noastră se prezintă astfel: în Malovăț au achitat 92,23% din familii; în Bârda au achitat 95,56% din familii, iar la nivel de parohie au achitat 93,31% din familii. Este un procent excepțional.

Precizăm că în parohia noastră contribuția de cult nu reprezintă o sumă fixă, ci fiecare dă ceva dacă vrea și cât vrea. Serviciile religioase sunt gratuite, indiferent dacă solicitantul a achitat sau nu ceva pentru contribuția de cult. Așadar, preotul este la dispoziția tuturor, fără deosebire, 24 ore pe zi și 365 zile pe an! 

*

Plăți. În cursul lunii iunie am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 3.835 lei brutăriei pentru cele 2.950 pâini donate și vândute în luna iunie; 2.930 tipografiei pentru cărți; 2.815 lei pentru cele 30 cearșafuri și 30 costume pijamale donate la Azilul de la Cujmir; 838 lei impozit; 600 lei firmei de catering pentru cele 30 porții de mâncare donată bătrânilor de la Azilul din Cujmir; 470 lei protoieriei pentru două căldărușe de Bobotează; 500 lei firmei de catering pentru cele 25 porții de mâncare donate Azilului de la Vânjuleț; 468 lei primăriei pentru cei 78 mᵌ de apă consumați la cimitirul și biserica de la Bârda; 440 lei poștei pentru timbre; 393 lei poștei pentru colete; 222 lei protoieriei pentru cărți;  214 lei protoieriei pentru icoane;  139 lei sucul și apa minerală donate  Azilului de la Cujmir; 106 lei prăjituri pentru Azilul de la Cujmir; 85 lei internetul; 74 lei pentru curentul electric și altele mai mici.

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs.  a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: Amintiri despre Arhim. Iuliu Scriban, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 7 iun. 2023, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Apărătorul, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. V(2023), nr. 1184(29 iun.), p. 12;  Apel către tineri, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXV(2023), nr. 1185(6 iul.), p. 12; ,,Scrisoare pastorală” – 494, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 8 iul. 2023, ediție și on-line(http://www.observatorul.com);  ,,Scrisoare pastorală” – 495, în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 9 iul. 2023, ediție on-line(https://moaraluigelu.blogspot.com); în ,,Armonii culturale”, Adjud, 9 iul. 2023, ediție on-line(https://armoniiculturale.ro); în ,,Gândacul de Colorado”, S. U. A., 10 iul. 2023, ediție on-line(https://www.gandaculdecolorado.com); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 10 iul. 2023, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);  Pe Baraba îl vrem! în ,,Obiectiv mehedințean”, an. XV(2023), nr. 1186(13 iul.), p. 12; Europa, Europa…! în ,,Magazin critic”, Tg. Jiu, 15 iul. 2023, ediție on-line(https://www.magazincritic.ro);  Creștini și musulmani”, ///////////Tg. Jiu, 17 iul. 2023, ediție on-line(https://www.magazincritic.ro); Floare ofilită, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin,  an. XXV(2023), nr. 1187(20 iul.), p. 12; Căpitanul Nicolae Trocan, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 20 iul. 2023, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis. wordpress.com).

Parohia noastră a publicat cartea Pr. Serdan Cristian, Însemnări(62 pag.) și a retipărit următoarele: Pr. D. Bălașa, Dacii de-a lungul mileniilor; Gh. Duncea, Tudor Vladimirescu, așa cum l-am cunoscut; Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Viața Cuvioasei Teofana Basarab;

*

Simpozioane. Preotul Dvs. a fost invitat la câteva simpozioane, astfel:

►Duminică, 16 iulie, la Mehadia se vor desfășura festivitățile prilejuite de cei 700 ani de la prima atestare documentară a localității. De dimineață Prea Sfințitul Episcop Lucian cu un sobor de preoți vor oficia Sf. Liturghie, iar după-amiază, începând de la ora 13 se vor desfășura lucrările unui simpozion dedicat istoriei acestei localități, la care vor participa istorici și oameni de cultură din Banat și din țară. Primăria Mehadia l-a invitat și pe preotul Dvs. ca să le vorbească de istoria lor, știut fiind că a studiat cele peste 1.100 documente ale Protoieriei Mehadia din perioada 1780-1885, a realizat trei cărți(Studii și documente privind Istoria României. Banatul, vol. I-III) și o teză de doctorat. Poate va fi chiar cel mai în temă!

Simpozionul de la Vidin și cel de la Rm. Vâlcea s-au amânat pentru toamnă.

*

Zâmbete. ☺O ministresă a culturii, după o gândire profundă, grăit-a: ,,Există posibilitatea, Doamne ferește, să te culci seara sănătos și să te scoli dimineața mort!” Nu-i de râs! ☺Nu mă sperie ministrul culturii, mă sperie cultura ministrului(C. V. Tudor); ☺Un zgârcit, încercând să monteze antena TV pe acoperişul casei, alunecă şi se prăbuşeşte în dreptul bucătăriei. În cădere, vede pe geam cum nevastă-sa numără boabele de fasole pentru ciorbă și strigă: ,,– Opreşte-te!! Jumătate ajung, căci eu mănânc astăzi la spital!”☺ Zgârciții adună ca și când ar trăi veșnic, risipitorii risipesc ca și când ar trebui să moară imediat(Aristotel); ☺La tribunal, judecătorul către învinuit: ,, – În cele 365 de zile, ai 364 de infracțiuni. Ai vreo justificare?” ,,–Da, o zi am fost bolnav!” ☺ ,,- Elev, de ce otrăvea Ștefan cel Mare fântânile?” ,,- Avea încredere în moldoveni că nu beau apă!”

*

Amărăciuni. Am constatat în ultima vreme că tot mai mulți enoriași ai noștri își comandă cruci de marmură. Foarte bine. Am observat însă că nu toate plăcile de marmură conțin și semnul Sfintei Cruci. Chiar dacă bucata respectivă nu are formă de cruce, pe ea trebuie să existe, incizat, semnul Sfintei Cruci. Este ,,buletinul” nostru de creștini. Musulmanii pun semiluna, evreii steaua, alții au alte semne, creștinii au Sfânta Cruce. Dumneavoastră plătiți aceste monumente. Și le plătiți cu bani grei. Nu luați orice și oricum. Este dreptul Dumneavoastră să pretindeți constructorului să pună semnul Sfintei Cruci pe monumentul ce-l comandați. Nu toți cei care construiesc monumente funerare sunt creștini ortodocși. Unii sunt de alte credințe și în mod intenționat evită Sfânta Cruce. Tot așa, pe o invitație de botez, scria: ,,la această bălăcăreală sunt invitați să asiste….” E posibil așa ceva pentru un creștin? Vă rog, fiți mai atenți când comandați câte ceva. Aveți demnitate și nu vă lăsați batjocoriți de un neicanimeni!

*

Excursii-Pelerinaje. ►Excursia din ziua de 6 Iulie se va face. Am contractat deja un autocar. Așadar, va avea  următorul traseu: Bârda – Malovăț - Tr. Severin(catedrala) - Cerneți(mănăstirea) - Strehaia (mănăstirea) - Gura Motrului (mănăstirea) - Craiova (orașul, catedrala, mitropolia, Seminarul teologic, mănăstirea Coșuna, mănăstirea Jitianu) - retur. Plecarea va fi la ora 7 din Malovăț, de la primărie. Cei din Tr. Severin vor aștepta la Podul Gruii, la ora 7.30. Costul: 60 lei/persoană. Mai avem câteva locuri.

Pentru marți, 25 Iulie, cu prilejul Sf. Ana, hramul Mănăstirii de la Orșova, parohia noastră pune la dispoziție celor interesați un autocar. Așadar, în mod gratuit, cine dorește să meargă, este binevenit, cu condiția să se înscrie mai înainte, pentru a nu depăși capacitatea autocarului.

Pentru marți, 29 August, cu prilejul hramului Mănăstirii Topolnița, parohia noastră pune la dispoziție celor interesați un autocar. Așadar, în mod gratuit, cine dorește să meargă, este binevenit, cu condiția să se înscrie mai înainte, pentru a nu depăși capacitatea autocarului.

Pentru joi, 31 August, organizăm o excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Malovăț -Tr. Severin - Mănăstirea Vodița - Mănăstirea Orșova - Mănăstirea Mraconia - Valea Dunării - Mănăstirea Nera - Mănăstirea ,,Sf. Ioan” - Moldova Nouă – Oravița - Mănăstirea…. – Bozovici - Mănăstirea Putna - Cascada Bilgăr – Orșova - Tr. Severin-Malovăț. Prețul:   60 lei/pers.

*

Spovediri. Împărtășiri. În zilele rânduite și nu numai, au fost spovediți și împărtășiți 12+11+1=24 enoriași. Ceilalți n-au simțit nevoia. Sunt cristal!

*

Program. În cursul lunii Iulie avem următorul program de slujbe: 5 Aug.(Bârda-Malovăț); 6 Aug.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 10 Aug.(spovedit și împărtășit în Bârda, la biserică și în sat); 11 Aug.(spovedit și împărtășit în Malovăț, la biserică și în sat); 12 Aug.(Bârda-Malovăț); 13 Aug.(Malovăț); 14 Aug.(spovedit și împărtășit copiii în Malovăț); 15 Aug.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 19 Aug.(Bârda-Malovăț); 20 Aug.(Bârda ); 26 Aug.(Malovăț-Bârda); 27 Aug.(Malovăț); 29 Aug.(Schitul Topolnița) În restul  timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace și bucurii în casele și în sufletele Dumneavoastră!   Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu