Dacă vom băga de seamă în jurul nostru şi vom observa cum mor oamenii, vom vedea că în general aceasta se aseamănă cu păcatul lor. Precum este scris: cine scoate sabia, de sabie va pieri (Matei 26: 52).
Orice păcat este o lamă de cuţit, iar oamenii se
ucid prin răul pe care cu plăcere îl comit.
Salomeea, fiica cea necurată a necuratei Irodiade,
este un exemplu bun. Ea a cerut să primească pe tipsie capul lui Ioan
Botezătorul.
Aflându-se în Spania, în cetatea Lerida, unde era
exilată cu Irod şi cu Irodiada, Salomeea s-a pornit să treacă într-o zi râul
Sikaris, care era îngheţat. Dar gheaţa s-a spart şi ea a căzut în apă până la
gât. Gâtul ei s-a strâns între sloiuri şi aşchii de gheaţă, cu cât se lupta mai
mult ca să scape, zbătându-se cu picioarele, cu care odinioară jucase necurat
înaintea lui Irod. Ea nu a putut nici să se înalţe deasupra apei, nici nu s-a
scufundat, ci o bucată ascuţită de gheaţă i-a tăiat capul. Apa a cărat trupul
cel necurat, iar Irodiadei i s-a adus capul fiicei ei pe o tipsie, precum
odinioară al lui Ioan.
Să ne înspăimântăm de asemănarea dintre felul morţii
şi al vieţii celor păcătoşi.
Prinţul Areta, care a vrut să răzbune onoarea fiicei
lui, a pornit război împotriva lui Irod şi i-a învins. Învins fiind Irod,
Caligula l-a osândit la surghiun – mai întâi în Galia, iar mai apoi în Spania.
Irod şi Irodiada au trăit în surghiun, în sărăcie
cumplită şi în înjosire, până când s-a deschis pământul şi i-a înghiţit de vii.
Uciderea Sfântului Ioan Botezătorul s-a întâmplat
chiar înainte de paştele iudeilor, dar ea se prăznuieşte la 29 august deoarece
aceasta este ziua în care s-a sfinţit slăvita biserică închinată lui din
Sevastia, ridicată chiar deasupra mormântului lui, de către slăviţii împăraţi
Constantin şi maica lui Elena. Această biserică mai adăposteşte şi moaştele a
doi dintre ucenicii lui Ioan Botezătorul, Sfinţii Elisei şi Avdie.
(Fragment
din Proloagele de la Ohrida, sf. Nicolae Velimirovici) – Sursa: Atitudini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu