de Gheorghe Pârja
Mă puteți întreba, pe bună dreptate, de ce am trecut Oceanul când avem noi, în țară, subiecte aprinse și cuprinse de originale frământări? Ne liniștim, deoarece știm că așa este în perioada preelectorală. Apoi îmi aduc aminte de călătoriile mele, pe Coasta de Est a Americii, în cel mai fălos stat, Delaware, deși este un pic mai mare decât Maramureșul. Nu uit jocurile lui Marco pe malul râului Brandywine, ori plimbarea pe o străduță din orașul Wilmington, când am privit, printr-o poartă simplă, locuința privată a președintelui american Joe Biden. Despre acestea am scris și poate voi mai scrie. Că amintirile de acolo au devenit un mic tezaur. Și de aceea mă interesează frământările americane. Apoi, de acolo vin și alte interese pe pajiștea politicii românești.
M-am sprijinit pe un articol semnat de Joseph S.
Nye, Jr. profesor la Universitatea Harvard și fost vicesecretar al Apărării.
Așa am aflat, de la sursă, că prima dezbatere dintre candidații Partidului
Republican la alegerile prezidențiale din SUA, de anul viitor, a scos la iveală
sciziuni majore cu privire la politica externă. Deși un fost vicepreședinte
american, Mike Pence, a pledat pentru sprijinul american acordat Ucrainei, în
contextul războiului de agresiune provocat de Putin, guvernatorul Floridei, Ron
DeSantis, și-a exprimat scepticismul. Fostul președinte Donald Trump a lipsit
de la eveniment. Dezbaterea cu pricina a scos în evidență că republicanii de
rând sunt la fel de divizați ca și aspiranții la înalte funcții.
Preocuparea electoratului american se sprijină pe
dorința ca victoria de anul viitor pentru Casa Albă să aparțină unui republican
izolaționist. S-ar produce un punct de cotitură pentru ordinea internațională,
dominată de SUA, se teme profesorul de la Harvard. Iar americanii au experiențe
triste pe această temă, întâmplate în perioada interbelică. Deciziile
președintelui Truman, de după al Doilea Război Mondial, au dus la un nou sistem
de alianțe, cu caracter permanent, dar și la prezența militară americană în
străinătate. Au demonstrat că supremația se obține prin jertfă, prin războaie.
A se vedea operațiunile din Vietnam sau Irak. Dar SUA a investit serios în
reconstrucția Europei, în cadrul Planului Marshall din 1948, au creat NATO, în
1949 și au condus coaliția ONU care a luptat în Coreea în 1950. Toate acestea
făceau parte dintr-o strategie de îngrădire a puterii sovietice.
Acest fel de a acționa în străinătate a avut mai
multe feluri de interpretare în diferite țări, dar a provocat și dezbateri
aprinse, partizane, în mediile americane. O schimbare de direcție s-a produs în
anul 2016, când, la Casa Albă, a venit Donald Trump, care a considerat că
alianțele și instituțiile fondate după anul 1945 nu au servit intereselor
Americii. Acest fel de gândire a avut ecou în rândul alegătorilor americani. La
care s-a adăugat furia cetățenilor pricinuită de fracturile economice
pricinuite de globalizare, având atingere serioasă față de schimbările
culturale referitoare la rasă, la rolul femeii și la identitatea de gen. Trump
a reușit să branșeze resentimentele nativiste la politica externă a SUA, scrie
profesorul Nye. Fostul președinte, care aspiră la un nou mandat, pledează
pentru o Americă mai omogenă demografic. Deci o limitare a numărului
imigranților pentru a proteja rasa nordică.
Unii analiști se tem că replierea americană ar putea
avea ca rezultat un haos internațional, dar susținătorii lui Trump consideră că
atitudinea mai fermă a administrației sale a dus la o stabilitate în afara
țării și la o susținere mai evidentă pe plan intern. Se mai crede că
ascensiunea lui Trump a fost favorizată de eșecul elitelor liberale de a apleca
urechea la nevoile poporului. Profesorul Nye este de părere că grupurile de
elită sunt interesate mai mult de politica externă, decât de publicul larg. Cum
și americanii cred în sondaje, la ultima consultare cu alegătorii, aproximativ
o treime dintre ei s-au dovedit a fi izolaționiști consecvenți, cum erau
americanii cu două veacuri în urmă. Totuși, numărul celor care optează pentru
implicarea în problemele lumii este mai mare. Se ia în calcul și un eșec al
efortului de susținere a Ucrainei, care ar putea semnala o scădere a
interesului pentru ordinea internațională.
Invazia rusească a reprezentat o încălcare flagrantă
a Cartei ONU. De aceea solidaritatea dintre țările NATO nu e doar o problemă de
morală, ci și una de a stăvili alte conflicte. Profesorul Nye, cu experiența sa
în domeniul apărării, crede că „rezultatul războiului din Ucraina va avea
consecințe importante pentru viitorul Europei și al întregii lumi.” De aceea,
spune profesorul, cei care consideră că ajutorarea Ucrainei nu reprezintă un
interes național important pentru America, poartă, istoric vorbind, ochelari de
cal. Și ar trebui să se descalifice pentru cursa prezidențială. Frământările
americane ar trebui luate în seamă și pe la noi. Mai ales că războiul ne este
aproape. Avem și noi îngrijorările noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu