TRISTEȚE DE TOAMNĂ
Așteaptă iarăși toamna la răscruce
de parcă s-ar întoarce înapoi
și, lăcrimând, copacii-n câte-o cruce,
rămân pe ramuri desfrunziți și goi.
Un cor de îngeri tulbură pământul,
prin buncăre se-aud copii plângând,
e liber până-n depărtare vântul
să risipească norii dintr-un gând,
Cei care știu iubirea, nu au teamă,
se-mbrățișează strâns, chiar dacă plâng,
cum plâng de prea mult dor, de bună seamă,
privighetorile în vechiul crâng.
Așteaptă iarăși toamna la răscruce,
de parcă s-ar întoarce înapoi
și, lăcrimând, copacii-n câte-o cruce,
rămân pe ramuri desfrunziți și goi.
22.09.2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu