martorii din încăpere
„până la urmă martorii
au intrat în încăpere
aşa că în sfârşit suntem toţi împreună
mama îţi aduce aminte
că a avut cândva un copil graţios
pe un pământ afânat şi fără zgomote
am plantat un prun şi un păr
încep să vină bucuriile calde
ce ai fi putut iubi şi cât nu ştie nimeni
tu cu atât mai puţin
gura mea îţi rosteşte vorbele
venim de departe
şi ne aflăm foarte departe
cum spune gellu
apeşi mereu pe o clapă cu efect sigur
am văzut şi gestul şi căderea
am auzit şi strigătul
primăvara
mă-mbolnăvesc şi mă-nsănătoşesc
cuibăriţi printre atâtea întâmplări şi seminţe
vom ajunge fără-ndoială la ţintă
mama tot mai greu îşi aduce aminte
că a avut cândva
un copil graţios
acum o bucată de timp
ai să pozezi neras
eşti în schimbul trei
nici o teamă nici o întrebare
nopţi pline de oglinzi halucinante
aşa că în sfârşit
suntem cu toţii împreună”
capcanele binelui printre cuvinte şi răsaduri
„în lunile martie şi noiembrie
persoanele şi popoarele au probleme
sevele sunt încurcate
nu ştiu dacă să evolueze sau să se retragă
spune emil hurezeanu la televizor
niciodată nu mergi mai departe
ca atunci când nu ştii încotro mergi
citeşti la aforismul zilei
timpul şi amintirile
scapă auzului şi văzului
miza cea mare
catarg retezat
teama de bine
fişa postului în martie şi noiembrie
cu picioarele legate de capcanele trecutului
continuă cursa
tribuna mereu ocupată
mama şi tata m-au împuternicit
să le port umbra
ei nu mai pot să meargă
sclipiri de lumină între două întunecări
ioana îmi scrie mesaje din andorra
de ziua internaţională a poeziei
plantez cuvinte şi răsaduri
te ţin de mână
ziua aceasta e apa
o vom trece prin vad
vom lăsa toate necazurile
pe celălalt mal
vorbim cu neştiinţă despre lucruri grele”
vremea amănunţită a lui naum
„a trecut şi ziua internaţională a păcii
interioare
eliminarea tensiunii a agravat tensiunea
aş fi vrut să mă aşez
în cuburile mele de silabe
rodul unei chibzuinţe cumpănite
şi a unor capricii trecătoare
pătrunzi în camera neagră
unde toate se cântăresc
se vede până departe
dar ce se vede
oare ce ascunde fastuoasa coadă
a acestui păun de excepţie
întreabă maestrul
vine o vreme amănunţită
găseşti mai multe răspunsuri
decât întrebări
printre aburii
pe care nu-i mai poţi împrăştia
le ghişee sunt angajaţi
autori de versuri bine lucrate
scrie în căutarea căutării
viaţa prin gaura cheii
găseşti mai multe răspunsuri
decât întrebări
hai să credem că mai are importanţă
încercăm să facem semne
sigur că fiecare înţelege ce poate
toţi căutăm vinovaţi
şi toţi suntem nevinovaţi şi puri”
cuvinte de protecţie
„o rochie neliniştită
dar nu se întâmplă nimic
prin preajmă sunt oameni cu experienţă
unu şi unu
nimic nu se mai poate întâmpla
în afara iubirii
ocolind e mai uşor de atins ţinta
ochiul liber mintea liberă
am risipit
acum avem de adunat
cuvintele de protecţie nu mai servesc la nimic
pericolul nu vine din afara omului
ci dinlăuntrul lui
este adevărat
că adevărul se compune
din ceşcuţe extrem de fragile
aşa scrie la pagina treizecişidoi
avem vise
pentru toate ceasurile nopţii
un singur pom
e plin de toate anotimpurile
am învăţat repede
este un loc uşor de învăţat
caut grădinile ascunse
eşti în bătaia dorinţei mele
deschid şi închid cărţi
singura poartă de fugă
toate acestea se petrec în faţa tuturor
şi nimeni nu le vede ”
întâlnirea privirilor în vremea culesului lent
„şoseaua prin munţi ca un şarpe
ducând în ispită
de fapt se întâmplă un lucru foarte important
şi noi suntem ecourile lui utile
jerba la statuia lui eminescu din biserica albă
text plutitor/ cuvinte fără întoarcere
într-o singură mână se ţine paharul şi poezia
iată-mă în căminul cultural din plăiuţ
între cuvinte înviate de copii
unicul drum nu ai cum să nu-l vezi
schimbi locul pentru a putea suporta
cursul gândului
nu lua cu tine decât strictul necesar
colţii se tocesc în jungla cărţilor
învăţăm numai să ne ferim de fierul roşu
care ne-a ars odată
ne apropiem de linia ruptă
mă ascund de mine în stufărişul lumii
cum scrie în progresia diana
învăţăm şi cunoaştem pe cei ce nu se leapădă de poet
când rămâne tăcut şi-i tremură buzele
poezia te desface de lucruri
îmbrăţişând ceea ce nu poţi atinge
cu bărbia în palme practicăm întâlnirea privirilor
am risipit
acum avem de adunat
există un timp al culesului lent
în unu februarie douămiipatrusprezece în biserica
din plăiuţ eminescu este declarat cetăţean al raiului
viitorul îngropat în liniile din palmă
statornic narcoticul/ abstinenţa dăunează grav sănătăţii
departe suntem de noi
cine va descoperi cărarea ascunsă
tăcerea se desparte în două”
recurs când buciumul sună cu jale
„am făcut bine şi rău am făcut
am mers mai departe/ am căutat
lucruri uitate în viitor
am găsit praful şi pulberea
în linii foarte mari la pagina osutătreizeci
la lucru creatorule animatorule organizatorule
programul este simplu
un proiect edilitar un deviz estimativ
un plan pentru a lansa şi populariza iniţiativă
desenele şi devizele vor fi realizate de persoane competente
oamenii au nevoie de cifre
atât cât e nevoie pentru a le dovedi
că e vorba de o afacere
în tine se ascund
cei cărora le-ai arătat drumul
lumea s-a săturat de lume
am alergat după tine să văd cum treci tu
pe sub salcâmi când buciumul sună a jale
cum spune scheianu
şi din palmele mele liniile vieţii şi morţii
am ieşit înafară
mă strecor cu grijă printre întâmplările vieţii mele
am făcut bine şi rău am făcut
pe sub salcâmi când buciumul sună a jale
am ieşit înafară apreciind acţiunea
pe cale de excepţie ca tardiv introdusă
fapt ce lipseşte de eficienţă
toate capetele de cerere
nopţile vin la timp ca nişte rate de achitat
în tine se ascund cei cărora le-ai arătat drumul”
degetul bărbatului printre bunătăţile toamnei
„palmele fricoase îşi schimbă culoarea
în preajma ta
îndelung mângâiat este trupul tău
cu gândul şi cu fapta
vine ziua de mâine şi se uită
în sufletul tău
ca într-o cămară plină de bunătăţile toamnei
petrecerea strecurată discret
printre gesturile cotidiene
despre frânghiile dragostei căzute în secetă
scrie omul fără voie
mai spune că în fiecare deget
al bărbatului
aşteaptă o femeie necunoscută
aici am înălţat o casă
un semn de carte
cana cu apă pe masă
multe întâmplări am uitat
zadarnic m-aş strădui
nimeni nu pleacă nicăieri
primejdia desface armura inutilă
privire adâncă în tine însuţi
amurgurile se întrec cu zorii
timp nedesluşit
parfumate ard ceasurile
şi totul e bine
lumea fumegă în contururi incerte
ne ciugulim grăunţele
şi nu înţelegem nimic”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu