de Gheorghe Pârja
Când încă nu se terminase războiul de pe Nistru, mă
aflam cu colegul Vasile Iluț pe malul apei istorice, în așezarea Vadu lui Vodă.
Era în iulie 1992. Acolo am scris pe o foaie de hârtie: O, Basarabie, sfântă
sabie înfiptă în inima mea! De atunci au început prieteniile mele cu scriitorii
basarabeni. De la Nicolae Dabija, la Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Leo Butnaru,
Vasile Șoimaru, Vlad Pohilă, Arcadie Suceveanu și încă foarte mulți. S-au
dovedit a fi prietenii de suflet istoric, dar și de cunoaștere. Am făcut multe
drumuri în Basarabia, am invitat mulți scriitori și istorici basarabeni în
Maramureș. Așa am scris cartea „Ochii Basarabiei”, căreia i-a purtat de grijă
până să vadă lumina tiparului prietenul, cărturarul Teodor Ardelean. Domnul
Ardelean este recunoscut ca un ctitor de biblioteci dincolo de Prut. Dar și în
alte teritorii. Am spus toate acestea tocmai pentru a vă convinge că nu îmi
este străin fenomenul unionist.
Am reacționat cu acest text la atitudinea unui lider
politic din România care a intrat, cred eu, într-un joc periculos. Omul politic
se numește George Simion, liderul AUR. De la început spun că nu am pasiuni
politice, nici pro, nici contra, dar este datoria mea de cetățean să-mi spun
părerea. Zice liderul AUR: „Vă dați seama că noi avem un plan de unire. Adică
nu ne dorim să mai existe Președinție, Guvern, Parlament acolo, la Chișinău, ci
vrem să avem o singură țară, cum am avut înainte, până când doi criminali ai
istoriei – Stalin și Hitler – să ne despartă. Cu siguranță în ochii
guvernanților din Republica Moldova asta este echivalent cu destabilizarea.
Republica Moldova, în opinia mea, nu este o țară, este un stat. Urăsc din
străfundul sufletului meu hotarul de la Prut.”
Liderul unui partid din România, țară NATO și a
Uniunii Europene, spune pe față că dorește desființarea statului vecin, pe
motiv că a făcut cândva parte din țara noastră și că nu recunoaște râul Prut ca
hotar. Cu toate bunele intenții, dar la nivel diplomatic și politic discursul
suferă de o dureroasă naivitate politică, mai ales în acest context. În vorbele
lui Simion locuiește retorica Rusiei, că Ucraina nu este o țară adevărată, ci
un stat artificial. Cei care vor să cunoască destinul Basarabiei vor vedea că a
fost un teritoriu românesc, în repetate rânduri, râvnit de ruși și sovietici.
Sunt mulți români care doresc Unirea cu Basarabia, știu mulți basarabeni care
doresc revenirea la patria-mamă. Când? Și cum? Unirea cu Basarabia nu se poate
face în contul unor promisiuni electorale. Ca lider de partid să dorești
desființarea instituțiilor statului vecin este un gest periculos. Face parte
din amalgamul discursului anapoda, cu periculoase consecințe.
Am ajuns la părerea că momentul posibilei
reîntregiri trebuie ales cu mare grijă. În orice caz nu acum, când Rusia este
extrem de agresivă, iar România nu suficient de puternică ca să se apere pe
sine. Putem crește riscurile propriei noastre securități. De aceea afirmația
lui Simion mi se pare total nepotrivită. Pe ce te bazezi, domnule Simion? Când
s-a ivit varianta cu atragerea Republicii Moldova spre Uniunea Europeană mi s-a
părut plauzibilă. Ne vom regăsi două țări vorbitoare de limba română. Cred că
primul pas spre unire a fost adoptarea alfabetului latin în Basarabia, recent
legiferată. Deocamdată, declarațiile lui Simion sunt hazardate și inadecvate
pentru aceste vremuri. Simion a confiscat sentimentele naționale pentru a
dobândi puterea.
Până la un punct înțeleg campania electorală, dar
este nevoie de calcul și echilibru. În asemenea situații istorice e nevoie de
un referendum pentru a întreba cetățenii dacă vor Unirea. Deciziile radicale
sunt luate de Parlamentele celor două țări. Și tu vrei să desființezi
Parlamentul de la Chișinău! Liderul a aruncat praf în ochii alegătorilor.
Cereți putere cu proiecte viabile, nu cu aventuri periculoase. Apoi, celălalt
lider AUR, Claudiu Târziu, avansează ideea să ne luăm teritoriile românești din
Ucraina. Opriți-vă pe malurile Logicii și cugetați la starea actuală a
relațiilor dintre țările din zonă. Și nu uitați că Republica Moldova este
subiect de drept internațional. În care propaganda electorală nu este recunoscută.
Ca să nu fiu singur cu aceste păreri am luat ca sprijin o proaspătă opinie a
istoricului Aurel I. Rogojan, devotat marelui și nemuritorului ideal al
unității naționale a românilor.
Spune bunul cunoscător despre rătăcirile politice
recente: „Cu entuziasm gratuit, cu nesăbuință patriotardă și demagogie
politică, în condiții de faliment al politicii externe și cu o strategie de
securitate națională alcătuită din lozinci, indivizi apăruți de nu știu unde
pot face România și mai mică.” Da, ascultați ce se întâmplă astăzi la Tiraspol
în privința aderării Transnistriei la Federația Rusă. Ascultați-l și pe Putin
mâine la Kremlin. Sunt tensiuni mari la Chișinău. Deci nu vă jucați cu istoria!
Așa-i, domnule Teodor Ardelean?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu