De ce am ajuns să îl susțin pe Călin Georgescu

De abia aștept ziua de luni, ca să ne liniștim, să ne vedem de viețile noastre. Indiferent cine iese președinte.

Numai că! Dacă iese președinte Lasconi, atunci va fi realmente liniște. Îi vedeți pe susținătorii lui CG în piață, pe străzi? Nu, pentru că nu au fost cu adevărat nici până acum. Ei aproape că nu mai au curaj nici să vorbească (vezi ce i s-a întâmplat cântărețului Connect R, sau chiar lui Ștefan Mandachi), darămite să iasă în stradă. În plus, oamenii poate chiar cred în libertatea de a vota, în mecanismul democratic al votului.

Dacă iese președinte CG, probabil vom avea manifestații, o săptămână, două, trei. Poate și mai mult. Este improbabil? Deloc, s-a ieșit și după primul tur, disprețuind alegerea a circa 1 700 000 de concetățeni. Așadar, să ne întrebăm: cine e contra democrației aici?

Președintele Iohannis, care ar trebui să fie imparțial, și-a declarat susținerea pentru Lasconi. Primim de la ambasada Americii avertismentul de a lăsa procesul electoral liber, fără intruziuni, dar mobilizam CCR să îl scoată din cursă. CCR probabil nu a vrut, atunci se face apel la toate instituțiile statului. Ca să ce, să vedem? Care e frica aceea ce scuză orice mijloace? Are CG în spate o grupare paramilitară care amenință să pună mâna pe România? Ce e acest delir, această inducere a fricii în populație? „Nu o să mai ai liberă circulație” (aiurea). „Nu o să mai ai în țară companiile multinaționale” (aiurea: pleacă câinele de la măcelărie?). „Nu o să mai ai mall și McDonald’s și Coca Cola” (deși omul a declarat și că este foarte pro Trump și America). Etc etc. Dar să presupunem că ar fi un farsor, rău intenționat (nu ar fi prima oară când ne ardem). Există mecanisme democratice de suspendare a unui președinte. Doar dacă ar fi un Erdogan cu armata în spate sau un Cezar cu trupele la Rubicon am avea de ce să ne temem. Dar el e aproape singur împotriva tuturor, de unde poate și simpatia multora din popor pentru el.

Se simte presiunea în aer. Astăzi Ciolacu a declarat că o susține pe Lasconi. Dacă susținerea ar fi fost sinceră, fără șantaj ori strâns cu ușa, ea se făcea în secunda doi, hai, fie trei după alegeri. Nu aștepta o săptămână jumate ca să facă această declarație de adeziune. Ce i s-a promis sau cu ce a fost amenințat? I s-a promis sa rămână prim-ministru?

La fel, aceeași presiune pe biserică. Biserica a dat două sau trei comunicate prin care repetă poziția ei de neutralitate în procesul electoral. O mulțime de influenceri și jurnaliști i-au cerut public să spună răspicat unde se situează. Înseamnă că nu am înțeles nimic. Biserica e o instituție cu misiune divino-umană. Scopul ei principal nu e aici, imediat, ci e legat de mântuire, în veșnicie. De asemenea, ea trebuie să cultive iubirea. Cum poate cultiva iubirea dacă se pronunță electoral? Ea are credincioși dintre care unii sunt alegători CG, alții, EL. Cei care ar fi în tabăra adversă direcției enunțate de ea nu înseamnă că vor asculta de ea (trebuie să asculte în alte chestiuni, nu în cele în care probabil i se pune pistolul la tâmplă), ci e posibil să se simtă trădați sau măcar dezamăgiți. De ce să riște biserica să rupă comuniunea de iubire cu membrii ei? Sau pentru cine? Pentru niște conducători vremelnici? Biserica are alte legi și altă misiune. De ce atunci atâta presiune a statului și a mass-media ca biserica să se pronunțe?

Mă mai pune pe gânduri ceva. Dacă câștigă EL, cei care au votat cu CG nu cred că se vor trezi pe Facebook sau pe stradă să-i scuipe  cei care au votat altfel și nu l-au adus la Cotroceni pe candidatul lor. Dar dacă iese președinte CG, iar lumea știe că l-ați votat, pregătiți-vă de la ceilalți nu doar de priviri chiorâșe, ci chiar de înghețarea relațiilor. Deja ei o fac, mai mult sau mai puțin virulent. Agresivitatea și tenacitatea celor care sunt împotriva lui CG este uimitoare zilele astea. De la meme și anecdote, la rugăminți și implorări, la amenințări și concedieri sau desfaceri de contract.

Dacă votați CG, veți fi etichetați ca unii care citesc doar coperțile cărților, sunteți văzuți ca proști și manipulați. Nu contează că unii din voi au poate studii postuniversitare, veți primi aceeași etichetă. Măcar dacă aceste alegeri ne-ar aduce o simplă concluzie: manipularea nu ține de educație și studii, ci de discernământ. Din moment ce avem susținători ai ambilor candidați care sunt oameni școliți, concluzia ar trebui să fie simplă: nu numărul de cărți citite este ceea ce îți oferă înțelegere și limpezime de gândire.

Dar in situația de față recunosc că lucrurile nu sunt așa de limpezi, așa de ușor de decelat. Ne putem înșela cu toții. Nici EL, nici CG nu sunt ai noștri de acasă pentru a garanta cu capul pentru ei. Nu le cunoaștem nici gândurile intime, nici intențiile. Atunci?

Nu putem decât să mergem pe declarații, pe ceea ce este la vedere. A declarat sau nu d-na Lasconi că este pentru militarizare și în caz de război trebuie să rezistăm singuri 30 de zile până vin americanii? Care singuri? Probabil bărbații români, nu este așa? De ce să devină bărbații români carne de tun într-un război care nu e al lor? Oare a avut dânsa o singura declarație prin care să arate că va negocia pentru interesele noastre? Că s-ar opune adică unei cerințe în tribut în soldați, cum era pe vremea turcilor? Că ar putea ca România să mai și spună „nu”, dacă nu este în interesul nostru? Dimpotrivă, i-a scăpat un mare adevăr: acela că America e apărată de două oceane. Corect. America e despărțită de acest război de o bună parte de uscat plus Atlanticul. Dar noi suntem aici, la câteva sute de kilometri de Odessa și de estul Ucrainei. Noi nu avem niciun interes să căutăm zânzanie sau să disprețuim încercările de negociere și pace. Cine a vorbit de negociere? Tocmai CG, susținut, se pare, de Trump. Sau, în tot cazul, neîmpiedicat de el, din moment ce, reamintesc, Ambasada SUA a cerut să nu se intervină în procesul electoral.

Astăzi, totul pare permis împotriva lui CG. Este demonizat și tonul e apocaliptic. Acum ori niciodată. Dacă va fi votat, pământul se va despica în două și ne va înghiți. Îți vine să spui, neaoș, „hoo!”. Calmați-vă. Ce aveți? Dau turcii? Tătarii? Rușii? Ce dovezi concrete și sigure avem împotriva lui, ca să permitem această campanie de ură total anti-democratică și total anti-umană? Ce ne califică și ne justifică să privim cu atâta superioritate la votanții lui și să venim cu tehnici golănești de intimidare? Cum putem permite să dispersăm în populație frici primare, legate de hrană, libertate de mișcare, drepturi fundamentale?

CG a lucrat la/cu ONU, a locuit în străinătate, este așadar un om umblat în lume, iar noi ne temem că va închide granițele? Și, la urma urmelor, cum ar putea să o facă? Ce putere să aibă, când președintele este și el un om, un cetățean, cu responsabilități și atribuții clare? Nu vedem că ceva nu se leagă?

Orice ar spune sau ar face CG, adversarii vor țipa și vor vitupera. Diaspora era salvatoarea lor, acum diaspora a devenit pentru ei piatra din casă, ruda săracă de care te rușinezi. Nu mai au argumentul diasporei, dar nici nu își pun întrebări dacă oamenii de acolo, din diaspora, nu au poate și ei dreptul să aleagă, să se exprime prin vot fără ca cineva să le dea peste degete. Oameni care sunt cosmopoliți, care au ales Europa (și alte colțuri ale lumii) drept a doua lor casă, ei bine, acești oameni au pus majoritar ștampila pe CG și pe partide suveraniste. Ceva nu se leagă din nou. Cum pot vota pentru un putinist și un izolaționist unii care trăiesc în Occident?

De când eram mică, am avut o afinitate pentru oamenii nedreptățiți, cărora li se pune pumnul în gură. Oare vedem altceva astăzi? Un refuz al dezbaterii publice, față în față, cum se cheamă decât iarăși un joc murdar? Nu era democrația o arenă a transparenței și a jocului după reguli clare și corecte? Dar ce vorbesc eu aici? De când a câștigat turul 1 acest CG, totul pare mai curând o mascaradă, un puci. Toate forțele statului, aproape toată mass-media, totul pare a se mobiliza împotriva acestui om. Am avut circul contestării alegerilor și al renumărării voturilor. Avem apoi apelul apocaliptic ca să scăpăm de un ins care ne/le încurcă socotelile. Care amenință să răstoarne mușuroiul de interese.

Cât despre excentricitatea unor convingeri spiritualiste ale domnului CG, nu știu dacă ele merită să fie nici înfierate, nici luate în seamă în prea mare măsură. Dna Valerie Cioloș, de exemplu, soția fostului prim-ministru Dacian Cioloș, avea afinitate față de yoga și mindfulness. Într-o țară care are sensibilitățile ei legate de episodul Bivolaru, la vremea respectivă (2016) am avut și atunci o parte a presei care a ironizat aceste apucături. Dar în niciun caz nu am avut aceste atacuri furibunde, temperate doar de omeneasca nevoie de a merge la somn. Efectiv azi, de dimineața până seara, mașinăria de meme, de filmulețe scoase din context și de caterincă, funcționează la viteză maximă, întreruptă doar când combatanții pică lați de somn.

Donald Trump însuși a fost acuzat de putinism și de legături cu rușii. Astăzi această acuză pare cea mai la îndemână reducere a tăcere a cuiva. Nu îți convine ce spune celălalt, nu ai decât să strigi o seamă de invective la modă: putinistule! Analfabetule funcțional! Manipulatule! Și gata, caz închis, nu mai e nimic de argumentat.

Maia Sandu, președinta Republicii Moldova, ne avertiza: să nu ne punem cu rușii și cu imixtiunea lor în alegeri. Sunt puternici și se amestecă în procesul electoral. Totuși contra-argumentul este chiar dna Sandu. Vorbește cumva din opoziție? Nu a câștigat dânsa? Nu s-au amestecat și acolo rușii? Sau au făcut-o ca niște diletanți și nu le-a ieșit? Oricâte întrebări le-am pune, se pare că nu există îndoieli, ci doar certitudini pentru unii oameni. În ce mă privește, repet: nu am de unde să știu realmente dacă CG e un farsor, după cum nu pot ști asta nici despre EL. Și pentru că nu pot citi nici gânduri, nici nu pot vedea limpede printre atâtea știri false și manipulări, atunci nu voi cântări decât ceea ce este la vedere, public. Iar dl CG mă convinge mai mult decât dna Lasconi, de ar fi doar în chestiunea războiului și a atitudinii declarate public față de el.

În încheiere, să mai spun ceva despre filmulețele care circulă pe seama lui CG. Unul este despre memoria apei, subiect care mi s-a părut penibil. Asta până când am văzut un documentar făcut cu ajutorul unui om de știință, laureat al premiului Nobel, Luc Montagner, care vorbește chiar despre…memoria apei!

Alt filmuleț este acela în care CG vorbește despre nanocipurile din cola. Este posibil însă să se fi referit la nanoparticulele de fluor identificate în cola și pepsi, pe care alte publicații științifice precum PubMed le menționează: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29261040/

Filmulețul despre Eminescu, văzut de CG ca cel mai periculos om, este unul ridicol prin lipsa de bună intenție a detractorilor. Este limpede că ideea a fost aceea că Eminescu a fost periculos pentru sistem, pentru „establishment”, pentru partidul liberal (Eminescu era conservator), pentru austrieci (Eminescu spera în alipirea Bucovinei la România) etc.

În încheiere, aș vrea să spun că luni și marți (25, 26 noiembrie) eram împotriva lui Georgescu. Fiind argeșeancă la origine, cu rude în Câmpulung, simțeam o afinitate față de d-na Lasconi, față de care am și scris un articol binevoitor, dacă nu chiar admirativ (în iulie 2024). Dar ceea ce m-a făcut să mă răzgândesc a fost această nemaivăzută mobilizare de forțe. De la cele mai înalte niveluri ale statului până spre presă, elite intelectuale, vedete, influenceri, se coboară spre omul obișnuit valuri-valuri de manipulare, întreținere a fricii, atacuri și amenințări. C’est du jamais vu, cum spun francezii. Așa ceva nu s-a mai văzut, la această scară.

În vremea asta, în vremea în care d-na Lasconi dă interviuri și vorbește numai de ruși, Putin și contracandidat, în vremea în care dânsa amenință primarii că nu vor mai fi fonduri dacă iese CG (cu alte cuvinte, mobilizați electoratul, că vi se taie fondurile!), că se vor închide granițele și vom fi dați afară din UE, ei bine, în vremea asta CG, invitat la Tucă Show, a avut eleganța de a nu face vreun atac sau vreo referire la contracandidata sa, decât la final, ca răspuns la o întrebare directă.” –Pentru dna Lasconi aveți un mesaj? – Vorbește un popor întreg, ce aș mai avea eu de spus?”

De ce am scris acest articol? Doar din dorința de a nu fi redusă la tăcere, în mod laș, de acest val și urlet de intimidare, pornit de la politicieni, spre presă și apoi cetățeni, dezbinați între ei și asmuțiți – cunoscuți, necunoscuți, rude, prieteni.

Altfel, nu cred că dl CG va ieși învingător. Sistemul ne arată că va face orice ca să îl împiedice. Acum amenință voalat chiar cu arestarea lui. Inclusiv furtul la urne mă tem că nu este exclus (președintele fără partid, oare ar avea el atâția oameni pe care să îi pună observatori în toate secțiile)? La turul 1, au fost mulți observatori, de la multe partide. Deci mulți martori. Dar acum? Oricum, nu contează. Mașinăria infernală merge înainte, orice atac e bun, orice ironie este acceptabilă la adresa lui și a votanților lui. Nu se lasă.

Ce contează sondajele, ce contează voința majorității în fața mașinăriei de furat și manipulat a statului?

Singurul lucru bun în toată chestiunea asta este, repet, acela că dacă CG este perdant, atât el, cât și alegătorii lui sunt prea cumsecade și prea puțin organizați în ONG-uri și grupuri de interese, încât chiar vor respecta principiile democrației și nu vor pune de nicio revoluție, de nicio manifestare, nimic.

Ne vom întoarce la viețile noastre. Poate doar cu niște lecții învățate. Măcar lecția că ceea ce am trăit ne arată că nu totul este ceea ce pare a fi. Că nu trăim într-o lume realmente liberă, ci într-una controlată, dar în care ni se dă dreptul la televiziune prin cablu, Netflix și un drum la Mall.

Și acela de a vorbi și a ne plânge fără să fim luați în seamă. Ce contează că lumea cere o dezbatere unu la unu? Lasă lumea să vorbească, va trece și asta! Și poate totuși ar mai fi o lecție de învățat: poate că și ceilalți, în ziua după câștigul probabil al d-nei Lasconi, se vor gândi că victoria are gustul amar al batjocoririi unor confrați și al eludării unor mecanisme democratice, printre care și respectul pentru alegeri libere.

Rucsandra Bălășoiu