ROMEO
Romeo și cu Ioan
Au străpuns cu o săgeată,
În toamna acestui an
Inimioara la o fată.
De atunci săraca fată
Umblă în sus și în jos,
De nimeni nu-i mângâiată
Umblă fără de folos.
Romeo doar i-a rănit
A ei bună inimioară,
Dar nici Ioan nu a venit
Să o vindece de boală.
Și uite așa rănită-i ea
Gânduri multe o frământă,
Cum e foarte tinerea
Nici nu știe de-e flămândă.
Merge încet spre izvor
Și bea apă rece, bună,
Să își astâmpere din dor
Cel puțin pentru o lună.
La nimic nu se gândește
Nici la Romeo sau Ioan,
E tânără, trage nădejde
Și-a găsi un... bocotan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu