În țara asta care are-un nume,
De floare, de iubire și de dor,
Mă simt acasă orișiunde-n lume
Mă poartă soarta și al meu picior.
Să nu plecăm genunchii-n fața urii,
Să nu uităm de steagul tricolor,
Să nu lăsăm pe poarta vieții furii
Și nici a lor sămânță pe ogor.
La judecăți străine să stăm falnici
Și să nu-i mai lăsăm atunci când vrem,
Să fim ca brazii-nalți și munții vajnici,
Să nu cedăm al țării trup etern.
În file de istorii ce-s trecute,
Să îi vedem pe bravii ei eroi,
Ce au luptat cu cei ce voiau rupte,
Hotarele în care suntem noi.
Române, de ai dragoste de țară!
Române, de-ți iubești al tău popor!
Să nu lași trupul ei răpus de fiară
Și nici de cei ce-s coadă de topor!
Autor: Aurelia Oancă
02.12.2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu