Am scăpat...

 

Am scăpat de un impostor, dar nu am scăpat de impostură. În Parlamentul României avem o sumedenie de impostori, la fel și în guvern. Această caracatiță răpitoare și hunsfută, această molimă parazitară care suge, precum lipitorile, banul de la buget, acești ticăloși care și-au pus odraslele în cele mai bine plătite funcții, acești mișei care au inventat agenții statale pentru amantele lor, tâlharii care împărțesc banul public între ei ca o haită de coioți, tot acest cancer trebuie eradicat. Nu știu cum, nu am soluții, dar știu că această curățenie nu se face cu gloanțe și nici măcar cu bâte sau cu „ajutor rusesc”!

O mizerie de om precum Ciolacu și gașca lui mizerabilă sunt la putere și se agață acolo cu un teatru ieftin de reinventare a valorilor reprezentate de cinste și intenții curate. Și ce va face un Crin Antonescu? Le va cânta în strună tot lor, cei care l-au pus acolo de mascotă ca să-l strângă bine de tot sub centură. Sau crede cineva că Nicușor poate să țină piept celor care au furat toată averea țării după ‘89? Ce să facă Nicușor Dan? Să repare țevile de încălzire în toate orașele? Poate Lasconi să facă față la mașinațiile din spatele ușilor ferecate ale fostei și actualei securități? Și Ponta ce mai vrea? Cum să-l crezi pe unul care a fost PSD-ist toată viața lui, care până ieri era consilierul lui Ciolacu iar acum e împotriva sistemului? Cât de proști ne cred ăștia? Pe cine să votezi președinte? Vine un Puric să se puricească la ușa Kremlinului? Vine vreun Dungaciu pe care nu-l cunoaștem deloc? Și Fenechiu? Da, poate că Fenechiu ar fi bun, cred că e singurul care mai are valoare de politician. Că la președinția României nu e nevoie de un administrator ci de un diplomat! Șoșoaca ar vrea și ea din nou să candideze. Și ea, ca Georgescu, ar vrea să vină cu botnița în societate, să oprească presa, partidele, să facă ravagii, să urle din megafonul alienării ei mintale. Simion la o galerie și ea la cealaltă; tobe, vuvuzele și larmă asurzitoare...Și mai sunt câțiva candidați care au forța de prezență a unui țânțar pe urechea unui elefant. Avem doar o pauză de respirație, dar rucsacul de pe umerii națiunii este la fel de plin cu bolovanii corupției, a înșelătoriei, a prefăcătoriei și a jafului constant. Nici măcar Bolojan nu cred că s-ar descurca în hățișul de manevre regizat din umbră de bogătașii nevăzuți, cei care au avut acces la conturile României din Elveția și din alte țări, după ce au devalizat Intreprinderea de Comerț Exterior, în urma asasinării dictatorului Ceaușescu. România rămâne o țară căpușată, iar cu amnințarea războiului, politicienii corupți ies din atenția poporului, preocupat acum de soarta păcii.

Mihai NAE