ANGELLA DUMITRAȘCU - acrostih
Amiezile își torc, în șoapte
Netulburate, dorul de zâmbet.
Glasul foșnetului de vânt își
Liniștea rugăciunii și în
Limpezimea izvorului de mir -
Anotimp verde-miracol crescut între gânduri...
Doar aroma de gutui își adună
Umbra în glasul unui clopot
Mirat de albastrul cules din vise.
Iernile au plecat să-și adoarmă
Timpul în răstignire caldă, iar
Rugul și-a luat în brațe
Amprenta sufletului din
Șesul proaspăt cosit de tata.
Căderea pietrelor își naște încă
Urma ploilor dătătoare de viață și rod...
(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers)
multumesc, bro!
VASILE BELE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu