Părintele Ilie Lăcătușu
Vatră de tradiție și credință străbună, vatră de
odihnă veșnică a unor mari personalități istorice, „Vâlcea, cel mai frumos
judeţ din România”, cum a fost recunoscut în ultimii ani, este județul cu cele
mai multe lăcaşuri de cult din România și locul de obârșie al marilor ierarhi
ai Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Justinian Marina din comuna Stănești
și Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania din localitatea Glăvile. Zonă
binecuvântată de Dumnezeu, ,, Grădina Maicii Domnului ”, Vâlcea are cele mai
multe biserici, schituri şi mănăstiri din România,
printre care unele celebre nu doar în ţară, ci şi peste hotare, la fel ca cele
din nordul ţării: precum Mănăstirea Horezu, inclusă în patrimoniul mondial
UNESCO, ctitoria domnitorului Constantin Brâncoveanu, Mănăstirea Cozia –
ctitoria domnitorului Mircea cel Bătrân, Mănăstirea Frăsinei – denumită şi
„Athosul românesc” - singura mănăstire din ţară unde se respectă canoanele de
la „Sfântul Munte”, printre care şi acela care interzice accesul femeilor în
zonă. Și tot pe aceste meleaguri istorice, avea să vadă lumina zilei, la data
de, 6 decembrie 1909, într-o familie evlavioasă din satul Crăpăturile, comuna
Tetoiu, Părintele Ilie Lăcătușu, care începând cu anul 2025 va fi canonizat Sfântul
Părinte Mărturisitor Ilie Lăcătușu. Dintr-un articol publicat de domnul Adrian Nicolae
Petcu, ,, Părintele Ilie Lăcătușu sub persecuția comunistă”, I, ,, Ziarul Lumina”, 29 aprilie 2014, aflăm...<<Tatăl
său, Marin, cântăreț bisericesc, și mama sa, Maria, i-au sădit, din
pruncie, în inimă dragostea pentru Dumnezeu.A urmat școala primară între anii
1922 și 1930, apoi cursurile Seminarului „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea.
După absolvirea seminarului, între 1930 și 1934, devine studentul Facultății de
Teologie din București. În luna martie a anului 1931 se căsătorește cu
Ecaterina Popescu, de profesie învățătoare. Vor avea împreună cinci copii. În
septembrie 1934 este hirotonit preot în Parohia Osica de Jos, din județul Olt.
Ulterior, este chemat să slujească la Buicești, în Mehedinți. Se dedică cu
râvnă slujirii pastorale, ajutându-i pe creștini în toate dificultățile
existențiale, trupești și sufletești, cu care se confruntau. Între 1942 și
1943, Misiunea Ortodoxă Română îl trimite să facă misiune creștină la Odessa,
apoi ca preot paroh la Biserica „Sf. Arhanghel Mihail” din Șerșenița, în
Transnistria, într-o „parohie cu 974 de familii, respectiv 4.000 de suflete. În
perioada bolșevică, biserica parohială fusese transformată în club politic,
astfel încât la 3 noiembrie 1942 a resfințit-o. Ca slujitor, a împărțit obiecte
religioase credincioșilor, a inițiat acțiuni de ajutorare cu lemne de foc
pentru cei săraci, a înființat o cantină destinată școlarilor orfani, a predat
religia în școli, totodată, de la 1 ianuarie 1943 suplinind Parohia Grabova din
vecinătate.”>> Continuând
seria dezvăluirilor domnul Adrian Nicolae
Petcu, ,, Părintele Ilie Lăcătușu sub persecuția comunistă”, II, ,, Ziarul Lumina”, 4 mai 2014,...<<Dintr-o
declarație din 1941, înțelegem angajamentul său politic, dar mai ales valorile
centrale, care i-au definit Sfântului Ilie Lăcătușu întregul parcurs existențial
- conștiința misiunii sale pastorale, credința în Dumnezeu, dragostea pentru
neamul românesc: „Am lucrat cu înțelepciune și tact în rolul meu de educator
în această latură de îndrumare civic-național-patriotică... Fiind preocupat
și pătruns de conștiința misiunii hainei și prestigiului preoțesc, n-am făcut
loc faptei de ocară și prilej de poticnire celor buni, deoarece eram înarmat nu
cu munițiuni și arme ucigătoare pe care nu le-am avut niciodată, nici promise,
nici în posesie, ci am avut, în ciuda tuturor vrăjmașilor, credință în Dumnezeu
și respectul față de tot omul. Lucrând în dragoste evanghelică, am purces în
prisosul de timp ce mi-l îngăduiau treburile bisericești la această muncă
socială... Biserica a fost și este lăcașul unde inimile creștine și-au plecat
simțămintele topite în calde rugăminți. Din fața Sfântului Altar am binevestit
prin predici voia Domnului Hristos, nicidecum aluziuni și apologii politice...
Purtarea în ținută și cuvânt mi-a fost cuviincioasă oricând și oriunde. La
dragostea mea față de enoriași, pe care nu i-am amenințat niciodată prin vorbe
necumpătate, mi s-a răspuns întotdeauna și mi se răspunde și azi cu cea mai
însuflețită dragoste.”>>
Printre „Martiri și mărturisitori, profesori de teologie și preoți de parohie,
stareți și duhovnici, misionari în cetate și nevoitori în codri și în locuri
ascunse de lume, iconari și mânuitori ai condeiului, filantropi și făcători de
bine, adevărați stâlpi ai Bisericii și neamului, în vreme de mare primejdie,
sfeșnic cu 16 făclii strălucitoare, au fost așezați de Dumnezeu să lumineze
într-un veac întunecat de ideologii totalitare și anticreștine”, cum a
subliniat Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul la Parastasul din ajunul
proclamării generale a sfinților, se află și Părintele Ilie Lăcătușu. Multe
sunt mărturiile despre harul și credința nestrămutată a Părintelui. Iată <<Mărturia Părintelui Iustin
Pârvu despre Părintele Ilie Lăcătușu: "Avea cu adevărat darul
smereniei"
"Alături de Părintele Ilie Lăcătușu am stat 4
ani la Periprava, în Delta. El s-a remarcat, în general, prin interiorizarea
lui puternică și prin tăcere. Rar îl auzeai vorbind ceva, și atunci când o
făcea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne îndemna să
ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie.Despre acest om pot să spun că avea
cu adevărat darul smereniei. Caută tot timpul să nu iasă în evidență cu ceva,
făcea pe neisemnatul. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Delta, când
Părintele Ilie a jucat un rol foarte important.În dată de 30 ianuarie, ne-au
trimis în colonie, la Canal, la tăiat de stuf. Vă dați seama ce însemna
lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. Eram toți înspăimântați, mai
ales că îi văzusem și pe caraliii noștri cu mitralieră, vreo patru mitraliere.
Probabil așteptau să ne execute, crezând că vom refuză comandă. Era o
deschidere acolo, de apă, de vreo patruzeci de hectare și stuful era tocmai în
adâncime...Un articol de: Pr. Dorin-Demostene Iancu
- 12 August 2024 . Toți am început să murmuram și nu prea aveam de gând să
întrăm în apă. Ne-au ordonat să intrăm și să scoatem câte doi snopi. Pentru
cine făceam noi astea? Nu avea niciun sens. Mai, și cum să intri în apă? Calci
te duci intr-o știoalnă, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la
început. Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm și ne-a îmbărbătat pe
toți: "Mai, întrăm pentru că ăștia is puși pe gând rău; ăștia trag în noi.
Să intrăm în apă, că Maică Domnului și Sfinții Trei Ierarhi ne vor scoate
nevătămați.”Mai, și am intrat. Am ajuns acolo, până la barbie am intrat în apă.
Am tăiat frumos snopi. Și ne mirăm cu toții că lucrăm că pe uscat. Unii până la
piept, unii până la gât, unii în sfârșit până la jumătate, cum ne-a prins locul
pe fiecare acolo. Și am scos. Am mers vreo trei ore în apă, și am scos la mal
cei doi snopi. Dar nu era numai așa că-l tăi cu frunze, trebuia frumos,
curățat, măsurat, pus la dimensiune și era un ger de -30° afară, gheață groasă
de 20-25 cm, încât vedea nufărul galben înflorit sub gheață. Sus ne însoțeau
niște păsări, care ne-au urmărit în tot acest timp și dedesubt florile de sub
gheață.Ei bine, eram cu toții nevătămați și uzi. Curgea apă de pe noi. Mare
minune a fost atunci. Că dimineață, când am intrat noi era ceață, nori și rece,
așa te prindea la oase. Și dintr-odată a apărut soarele, mai băieți, s-a luminat
de ziua. Era o căldură, de se minunau și caraliii. Ne-am dezbrăcat și s-au
uscat hainele că la cea mai fierbinte sobă, așa aburi ieșeau din toate. Ne-am
încălțat, ne-am îmbrăcat și hai la colonie", potrivit mărturiei Părintelui
Iustin Pârvu, notată de calendarortodox.ro>>.În
drumul pe care îl străbatem, de ani, de zile, spre Părintele Iov Pătrașcu,
Monahul care ,, scrie cu degetele de la picioare”, trecem pe lângă locul
obârșie al Părintelui Ilie Lăcătușu, și mulțumim Bunului Dumnezeu pentru
bucuria de a pășii prin locurile pe unde odinioară își purta pașii Sfântul Părinte
Mărturisitor Ilie Lăcătușu. În zilele de joi și vineri, 11-12 iulie 2024, în
Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, sub președinția
Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s-a desfășurat ședința de lucru a
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Una dintre principalele hotărâri
a fost aprobareacanonizări celor 16 sfinţi români printre care și Părintele
Ilie Lăcătușu din Vâlcea străbună. Această decizie ne bucură și ne determină să
urmăm îndemnul Sfântului Apostol Pavel: ,, Aduceți-vă aminte de mai-marii
voștri care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu, priviți cu luare aminte cum
și-au încheiat viața și urmați-le credința” , să păstrăm vie credința și
cuvântul lui Dumnezeu.
Zenovia Zamfir
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu