Nu ne aparține ideea, conceptul de țară e folosit atât de romancierul Gary Shteyngart, cât și în cinematografie și în muzică de excelenta noastră Ada Milea, ca titlu de album de debut. Dar el, conceptul, se poate deja aplica nu unei țări, ne-am fi gândit la Iran, cât la regiune, deşi el se potrivește perfect și Statelor Unite. Ba și unei țări mici din estul Europei, cea cu centru energetic în Apuseni, cu scut energetic și cu oameni ce masacrează limba română ca să pară interesanți, înțelepți.
Iranul. O țară cu 92 milioane de locuitori, cu o istorie stranie. O forță,
aparent, cuceriți doar de Alexandru cel Mare, apoi de mongoli, o forță a
culturii și științei în Era de Aur Islamică, invadați iar de englezi ȘI DE ruși
în 1941, iar din 1979 republică islamică, din ce în ce mai ermetică, mai
închistată. Și da, Iranul a fost Persia, cea care a ajuns cu oștile până în
Europa, dacă vă mai amintiți istoria luptei de la Termopile. Sau măcar filmul…
Ei, acești iranieni, altfel o putere reală în Peninsula Arabică, râd în nas
acum americanilor și lui Trump, așa căsăpiți cum sunt. Neagă negocieri, fac
mișto, încheie comunicatele oficiale și neoficiale cu un Trumpism: “Thank you
for your attention in this matter-Mulțumim pentru atenția în această speță”…
Să trecem la Statele Unite ale Americii. Alt Absurdistan real. Pentru că în
parlamentul lor, democrații au blocat bugetul pentru că în ciuda promisiunilor
și negocierilor, nu li se bugetează inițiativele în mai multe domenii, inclusiv
protecție socială și sănătate, Trump a trimis “trupele” ICE în aeroporturi în
locul funcționarilor neplătiți. Unde nu au voie cu arme, nici cu măști, iar
oamenii îi fotografiază și filmează, iar ăia fug de camere. De toată jena.
Mulți spun că dacă tot sunt atât de viteji, de ce nu-i trimit pe ei în Iran…
Același președinte, nedumerit de lipsa de efecte și de lauri, începe să dea
vina pe Pete Hegseth, autointitulat Ministru al Războiului, pentru atacul în
Iran. Americanii haioși glumesc și spun că războiul din Iran arată atât de rău
încât în curând vor trebui să scoată noi file din dosarul Epstein, să distragă
atenția…
Dar de ce am uita Rusia? După ce și-au bătut un cui în talpă singuri închizând
platforma de socializare Telegram, iar fără ea plus Starlink, ucrainenii și-au
recucerit 400 km pătrați, au mai lăsat acum în beznă informatică Moscova și
marile orașe. Nu știm de ce, doar bănuim, probabil bătea vânt de revoltă. De
bine ce le e, rușii vând, pentru prima dată de 25 de ani încoace, din rezerva
de aur, pentru a acoperi deficitul bugetar. Și în ciuda prețurilor galopante la
combustibil, nu par a face mare geșeft, după ce și-au închis singuri piețe-n
nas. Și tot ei, rușii, au o problemă majoră: a crescut imens criminalitatea,
după ce au ajuns acasă, lăsați la vatră, foștii deținuți trimiși și reveniți
întregi de pe front. Plini de ură plus PTSD. În schimb, scade sporul natural,
natalitatea, masiv, practic cu războiul își anulează o întreagă generație, cu
morți, răniți sau fugiți din țară din cauza războiului.
În fine, Rom-subzistan. Guvernul se mai gândește ce măsuri să NU ia privind
prețul combustibilului, după rețeta “da de trece între timp”. “Ce poți face
azi, lasă pe mâine, poate nu mai trebuie”, nu? PSD încă se consultă dacă să
iasă de la guvernare, deja nu-i mai cred nici copiii mici, nici măcar UDMR care
erau specialiști la fenta asta. Între timp, cresc prețuri, separat de creșterea
de Paști, iar televiziunile obediente cheamă specialiști și mai obedienți, din
aceia, “maeștri în nimic”, absurdistanezi, care ceartă românii de ce s-au
crispat, de ce scade consumul? Și te ia o silă…că nu-ți vine să râzi. Ba da. De
Absurdistanul altora. De al nostru nu.
Autor: Alexandru Ruja
Sursa: Graiul Maramureșului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu