Jurnal cenaclier - 28.03.2026

„Buzele picurau/ cuvinte nemaiîntâlnite,/ pe cărbunii încinși ai tăcerii,/ pe ochii mei se cățăra un suflet/ cu pași înfometați,/ cu mâini însetate de altceva decât apă./ Un singur nume,/ rostit printre șire de cuvinte neștiute,/ a aprins un foc ce nu arde,/ nu luminează./ Acolo, în edenul nostru,/acasă,/ zburau săgeți spre templu,/ spre piramida ridicată/ de umărul nostru împiedicat,/ dar mândru./ Fiecare piatră era o lacrimă împietrită,/ fiecare lacrimă o poveste neterminată,/ fiecare poveste o bucată din noi,/ ce nu putea fi spusă, doar trăită.”/(George Nicoară / „Cioburi de miere)

Sâmbătă, 28.03.2026, orele 11,oo— Sala „Ion Burnar”, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, Baia Mare— am încheiat luna martie, o lună plină de evenimente. Ne-am împodobit cu mărțișoarele primei zile din martie și am întâmpinat, cu promisiunea de a scrie cât mai bine, o altă zi importantă, „3 Martie”, care a fost declarată „Ziua Mondială a Scriitorului”. Am trecut și prin ziua Doamnelor, „8 Martie”. „Ziua Internațională a Femeii”. O zi în care gândurile tuturor se îndreaptă spre cele care ne-au dat viață, iar cei care le au, spre iubite și spre soții. Dar, cea mai minunată zi, a fost „Ziua Mondială a Poeziei” ce se sărbătorește, din anul 1999, în data de 21 martie. Ne-am bucurat împreună de această zi, chiar sâmbătă 21 martie, când am sărbătorit-o, lansând două volume de poezie, semnate de poeții: Rodica Brad Păuna și Nicolae Scheianu. O zi, de care ne vom aduce aminte cu plăcere mult timp, de acum în acolo. Dar, din păcate, această zi a fost și ultima petrecută cu poeta Șarlota Lotica Vaida, colega noastră de cenaclu, cea care a luat atunci cuvântul în plen, pentru ultima oară, recitând o poezie de Nicolae Scheianu. „Să îi fie somnul lin!”. Firește, ziua de astăzi a debutat cu momentul de reculegere în memoria celei care a fost o îndrăgită profesoară de Limba și Literatura Română, soție, mamă și bunică. Ultimul volum de poezie, recent apărut la Editura „Acteon Books”, Baia Mare urma să fie lansat luna viitoare. Cum, avem trei colegi preoți, momentul de reculegere a fost încheiat de rugăciunile rostite de poetul pr. Gheorghe Pop și poetul pr. Dorel Michiș. Cel de al treilea preot, pr. dr.George Nicoară a fost chiar lectorul nostru de astăzi. Nu, că ar avea vreo importanță pentru noi, ori pentru poezia lor, doi sunt preoți ortodocși și unul preot greco-catolic. Dr. George Nicoară este membru vechi, ca urmare a citit de multe ori în cenaclu. Chiar și așa, tot am fost nerăbdători să îl ascultăm, să vedem cum a evoluat. Câteva poezii citite de colegul nostru: „Copt amurg”, „Guri vorbitoare”, „Eu simt drojdia firescului cum crește”, „Fântână în apă”, „Gândurile devin buze”, „Miros de eternitate și gheață”. Nu au fost multe, dar au fost poeme ample, de largă respirație, să folosesc un termen consacrat. Primul a luat cuvântul profesorul Pamfil Bilțiu, plăcut surprins de felul personal în care poetul tratează tema timp-lumină, cu accente filozofice atent filtrate. A urmat profesorul Vasile Leschian, critic și istoric literar. Cine îl cunoaște pe îndrăgitul profesor de Limba și Literatura Română știe că este un excelent vorbitor, care poate dezvolta și plimba auditoriul prin spații vaste ale cunoașterii, astăzi, începând cu biblioteca Vaticanului, prin teoria, „limba română veche stă la baza limbii latine și nu invers”, trecând prin gândirea lui Eugen Coșeriu, terminând cu Blaga. Au luat cuvântul pe marginea materialului citit, au recitat din alții ori din creație proprie, poeții: Vasile Dan Marchiș, creație proprie, Mihaela Ienuțaș, Maria Bilțiu, Janeta Coroiu, Florin Centea, Ana Dobrican, pr. Gheorghe Pop, creații proprii, Conicica Gyongyi din Adrian Păunescu, Remus Rogojan - Nichita Stănescu, Claudia Tomescu din Nichita Stănescu și George Nicoară, Liviu Coroiu, creație proprie, Vasile Tivadar, pr. Dorel Michiș, creație proprie, Pamfil Bilțiu, creație proprie. Lectorul de azi, poetul pr. dr George Nicoară a citit o poezie semnată de Ioan Es. Pop, maramureșeanul nostru plecat prea devreme dintre noi și una de regretatul poet Adrian Păunescu, intitulată frust: „Dor de Baia Mare”. O poezie frumoasă, ce ne-a picat atât de bine. Concluzia finală, despre toți și toate, a subliniat-o doamna prof. dr. Daniela Sitar-Tăut. A fost o întâlnire minunată, de acum înainte vom folosi formula agreată de majoritatea: „cenaclistul și poemul”, poftind pe toți colegii ce doresc să recite ori să propună o poezie ori un text scurt, proprii. Desigur, ne-a lipsit părerea, mereu la obiect, a poetei Șarlota Lotica Vaida. „Dumnezeu să o ierte și să o odihnească în pace!”. „Veșnică pomenire!”. Închei, dorind sănătate epigramistului Ioan Șiman, care se pregătește să intre pe al nouăzeci și patrulea an. Să dea Domnul!

P.S. Să nu îi uităm pe poeții născuți în această lună: George Topârceanu(n. 20.03 1886 , București, – d. 7.05. 1937 , Iași), Ioan Moldovan( n. 20/21 martie 1952, Mureșenii de Câmpie, Cluj – d. 7 septembrie 2024), Tiberiu Utan (n. 21 martie 1930, Văleni, Maramureș – d. 26 mai 1994, București), Ioan Es.Pop (n. 27.03.1958, Vărai- d.19.06.2024), nici pe Nichita Stănescu(31.03.1933, Ploiești – d. 13.12.1983, București). Mulțumesc, dragi colegi! Mulțumesc, părinte dr. George Nicoară!

Florica Bud,
președinte.
Cenaclul Scriitorilor din Maramureș

Să savurăm în continuare poezia lui George Nicoară : „(„… Atunci, cuvinte tulburate/– știu, prea mult dorite –/au devenit venin hrănitor,/îmi păreau cioburi de miere aurite,/ce intrau ușor pe sub haine,/zâmbind,/sub piele,/chicotind/în mine./Acolo au rămas,/ timpurii,/ ca niște comori ascunse/ ce-mi amintesc că și durerea/poate avea gust de miere./Cioburile acelea de miere,

ascunse în adâncul meu,/sunt ca niște stele pământești,/
care strălucesc în întuneric,/hrănind sufletul meu/cu dulceața amintirilor,/cu amărăciunea pierderilor,/
cu farmecul nemuririi./Și astfel,prin cioburile de miere,eu etern în edenul nostru,deși pierdut,/ rămâne mereu acasă./Un loc unde săgețile nu rănesc,/lovesc templul netrăirii noastre,/ construit din greutăți/și luminat de cioburi de miere.”)
(„Cioburi de miere”, George Nicoară)