Cu câtva timp în urmă - circa 2 săptămâni - am primit de la Doamna profesoară Lotica Vaida materialele pe care le afișez mai jos - trei pagini scrise de mână despre volumul meu de poeme lansat recent. Gestul Domniei Sale nu doar m-a emoționat și m-a onorat – ci am văzut în el reacția unei persoane sensibile, de aleasă stirpe intelectuală care, referindu-se la cartea mea, dădea un semn de receptivitate și conectare la un eveniment editorial cu un anumit ecou. Gestul Domniei sale și preocupările literar-culturale, lirice și editoriale atât de bogate și perseverente în a atinge perfecțiunea exprimării și armonia textului, de pildă în volumul său de poeme tipărit la Eurotip în 2023 , m-a făcut să reflectez la condiția omului cu suflet ales și la cea a PROFESORULUI pe care Doamna Vaida le-a întruchipat emblematic și le-a înnobilat prin preocupările, prin munca și prin necontenita finisare de sine.
Modul de a fi profesor, ieri, azi, mai demult sau recent prezintă destule diferențieri care fac educația diferită calitativ de la o epocă la alta, de la o școală la alta. Niște intelectuali sensibilizați de învățătură și de cultură, receptivi și avizați, conectați la fluxul informațional al domeniului lor, al societății și al comunității, cu mijloacele vremii, fără internet și fără rețele de comunicare, dar capabili de a-i face pe elevii lor să performeze - așa erau profesorii acum 2-3 decenii, imbatabili, pasionați, iubiți și demni de respect. Niște truditori, asemănându-se(ne) adesea cu minerii ce sfărâmă stânci în inima munților ca să găsească niște firicele de aur. Era un merit și o performanță să stăpânești, dincolo de catedră, întregul câmp cultural și informațional ce viza disciplina predată, să fii la curent cu cărțile apărute, cu articole de presă, cu evenimentele cultural-literare, cu spectacole, reviste, scriitori. Căci pe atunci profesorul era un intelectual sadea. El se afirma, se impunea și se distingea ca atare. El înnobila profesia prin cultura, gusturile și opțiunile sale cultural-literare, metodologice și pedagogice, precum munca sa perseverentă la catedră și dincolo de ea îi returna lui un rafinament și o aureolă de frumusețe și noblețe care-l distingeau de departe. Astfel se obținea amprenta de magistru. Aici o găsesc pe profesoara Lotica Vaida precum și pe destui alții din generația dânsei. Sobrietate, rigoare, muncă necontenită, distincție, respect imens și dragoste de elevi și de materia predată, și, peste toate, onestitate profundă. Acestea sunt trăsături care fac spiritul ales, profesionistul, magistrul – întrezărite de mine la Doamna Lotica Vaida, în perioada în care am cunoscut-o și am colaborat în formula inspector - profesor de specialitate. Bogat, domeniul educației cu astfel de profesori!
Plecând intempestiv din comunitatea intelectuală și didactică băimăreană, profesoara Lotica Vaida lasă o uriașă undă de tristețe și un imens gol, un soț îndurerat, pe profesorul și muzicologul Simion Vaida, fii și nepoți întristați.
***
I-am mulțumit - oare îndeajuns?! - pentru paginile scrise și trimise mie, spunându-mi că mai are de scris. Și a rămas să discutăm când ne întâlnim la Baia Mare, ceea ce, iată – cine s-ar fi gândit? – nu mai este posibil...
Fie-i calea spre cer un zbor lin acompaniat de coruri de îngeri, iar Bunul Dumnezeu să o primească în Lumina blândă a Feței Sale pe Doamna profesoară și directoare Lotica Vaida, care a răspândit cu prisosință lumină lumii în care a viețuit și discipolilor săi!
dr. Terezia FILIP
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu