Drum lin înspre Lumina Învierii, prof. LOTICA ȘAROLTA VAIDA! Neuitare și nemurire...

Respect și prețuire adâncă, pentru întreaga activitate literară și culturală desfășurată în spiritul originalității și autenticității.

Vă mulțumesc pentru puterea exemplului literar și a exemplului personal, pentru prietenia de care am avut parte cunoscându-vă!

Vă mulțumesc pentru că absolut de fiecare dată, atunci când inițiam un proiect/concurs literar, ați fost printre primii care ați achiesat acestora!

Vă mulțumesc pentru fiecare vorbă frumoasă rostită în aprecierea mea, gândindu-mă, că fiecare rostire, a ,,cântărit" foarte mult - în sensibilitate și profunzime. Așa a fost! Mereu m-am întrebat dacă merit asemenea vorbe înălțătoare, care m-au onorat și obligat!

Vă mulțumesc pentru fiecare colaborare în plan literar, atât sub egida revistei ,,Din vatra satului", cât și sub egida Taberei Literare ,,Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!". Au fost și vor rămâne niște colaborări de înaltă calitate. Ați dăruit fără a aștepta să primiți! Ați onorat, fără a aștepta onoruri!

În numele colectivului redacțional, și al meu personal, promit NEUITARE ȘI NEMURIRE.

Mie, personal, îmi veți lipsi enorm. Vă asigur că veți fi mereu într-un sertăraș special în sufletul meu.

Ședințele Cenaclului vor fi sărace fără prezența Dumneavoastră, dar vom privi înspre seninul cerului și vă vom face semne. Cu siguranță, și de-acolo, din bunătatea Raiului, ne veți trimite semne și veți ruga îngerii să ne fie călăuză, ocrotire și sprijin.

LOTICA ȘAROLTA VAIDA - acrostih

(întâiul portret literar - IN MEMORIAM)

Liniștea a cuprins zorii. Doar

Orizontul albastru țese cu lacrimi

Timpul - un timp al tristeții tivite cu

Iubire, neuitare și nemurire.

Cum să oprești izvorul? Doar

Adunând amintirile și visele...

Și roua necălcată a plâns!

A plâns și foșnetul vântului!

Răsăritul și-a început urcarea prin gând.

Oare, curcubeul, de ce și-a schimbat culoarea? Din

Lumina cuvântului tăcerea coase durere -

Trupul zâmbetului și-a început tristețea -

Anotimpul lacrimilor își adună speranța nevisată...

Verdelui-miracol i-a răspuns visarea din

Alt veac de tristețe - toate își duc rostul, chiar și

Inima unui ghiocel scrie pe umbra nuferilor

Despre rugăciune și mir, despre limpezime de catifea -

Aroma neuitării îți împletește o cunună de stele...

(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers).

DRUM LIN ÎNSPRE LUMINA ÎNVIERII!

VASILE BELE, ASCIOR

(foto, preluare de pe pagina Facebook - Florica Bud)